SSM - Ziua 3
                   PREA MULT BINE STRICĂ? - CUM (NE)FERICESC AVANTAJELE MATERIALE

   
   Miercuri, 29 martie, ne-am întâlnit la cea de-a treia și ultima prelegere din cadrul Săptămânii Sănătății Mintale – ediția a VIII-a, prelegere care a fost susținută de psiholog dr. Eva Kallai, și care s-a intitulat „Prea mult bine strică? - Cum (ne)fericesc avantajele materiale.”

     Pe parcursul prelegerii am discutat despre valorile materialiste și consumeriste care domină societatea în care trăim și am fost provocați să ne punem întrebări despre modul în care valorile societății actuale ne influențează și ne afectează.
Tema acestei prelegeri a fost inspirată din cartea „Prețul privilegiului” de Madeline Levine, carte care ne-a fost recomandată și de psiholog dr. Eva Kallai.
      Așa cum observăm cu toții, societatea este într-o continuă schimbare, există un ritm de dezvoltare fără precedent în știință, tehnologie, medicină, sănătate mintală; bunăstarea și confortul fizic au crescut semnificativ în ultimele decenii, dar totuși, parcă niciodată nu suntem mulțumiți cu ceea ce suntem și cu ceea ce avem, ne grăbim să facem cât mai multe lucruri, într-un timp cât mai scurt, în timp ce viața trece pe lângă noi.
Chiar dacă avem atât de multe lucruri materiale și suntem înconjurați de atât de multe persoane, deseori apare sentimentul de GOL-VID în viața noastră,  ne simțim plictisiți, neîncrezători, nefericiți, însingurați, izolați și apare întrebarea: DE CE? Deoarece acum lucrurile materiale devin cele care au importanță eternă, iar sufletescul și psihicul îl considerăm efemer, nu mai punem accent pe lucrurile care contează cu adevărat în viață.
      Mai nou, primim instrucțiuni pentru a ne trăi viața, din reclame învățăm ce trebuie să mâncăm pentru a slăbi, cum și cu ce să ne îmbrăcăm pentru a fi frumoși și atrăgători, ce trebuie să facem și unde să mergem pentru a fi fericiți, și trăim pe moment, acaparați de ceea ce ni se spune, fără a ne gândi la consecințe pe termen lung.

     Mai apoi, am discutat despre materialism și depre modul în care bunăstarea materială ne afectează. S-a demonstrat științific că bunăstarea materială crește disconfortul emoțional și frecvența tulburărilor emoționale, iar succesul financiar scade sănătatea fizică, starea de bine și crește narcisismul, distresul, tulburările de personalitate. Acum, probabil multe persoane își vor pune întrebarea: Asta ce înseamnă, e rău să fii bogat? Nu, nu e rău să fii bogat, e rău să fii materialist, materialismul nu înseamnă să avem cât ne trebuie, ci să avem cât mai mult, nu banii sunt de vină, ci ceea ce fac ei din noi.
Valorile materialiste sunt un simptom al nesiguranței, nesiguranță e indusă de mass-media care ne arată modele ideale care duc la emoții negative, mass-media care ne transformă în niște obiecte și la rândul nostru îi considerăm pe cei din jurul nostru niște obiecte. Trebuie să avem grijă cu valorile materialiste, deoarece aceste valori se transmit de la o generație la alta. Putem să ne creștem copiii conform valorilor morale: să-i învățăm să fie cinstiți, să facă ce le place, să-și asume ceea ce fac, să învețe să iubească sănătos, sau, conform valorilor materialiste: să-i învățăm să fie competitivi și individualiști.

       La sfârșit, ne punem întrebarea: ce putem face? Doamna psiholog dr. Eva Kallai ne-a dat niște sfaturi pentru a evita căderea în materialism.
Ar fi bine să facem - Schimbări personale:

ØAnalizează posibilitatea existenței unei relații dintre materialism și calitatea vieții

Ø Identifică sursele de teamă și de nesiguranță

Ø  Petrece TIMP cu cei dragi, ci nu BANI
           -Schimbări în familie:

Ø  Fii atent ce le transmiți copiilor

Ø  Schimbă activitățiile copiilor

              Ø Nu condiționa dragostea, căldura,
               disponibilitatea emoțională,                          sprijinul, controlul, siguranța   

   
    În final, doamna psiholog dr. Eva Kallai a încheiat cu un citat la care merită să medităm: „Ca să te auzi pe tine însuți, elimină zgomotul existențial”

     
     
    
                                                              Adriana Roiban, voluntar Minte Forte.

                                                Războiul cu Oglinda

În prezent, mass-media ne face să ne izbim, inevitabil, de imagini care nu mai reprezintă doar persoane din proximitatea noastră –rude, prieteni, colegi. Ajungem să ne comparăm vizual cu străinii de care ne leagă doar rețelele de socializare, cu vedete și cu imagini modificate în Photoshop. În acest context, nu e niciun secret că percepția asupra imaginii noastre corporale are de suferit.

Așadar, am dorit să căpătăm mai multe informații despre acest fenomen în plină evoluție, de la o persoană avizată. Ne-am întâlnit miercuri, 23 noiembrie, la Casa Tranzit cu profesor universitar doctor Aurora Szentagotai. În cadrul prelegerii susținute în cadrul proiectului Psihoechilibru în fața celor peste o sută de participanți am aflat cum se manifestă diferit aceste probleme de imagine corporală la bărbați și la femei, care este perioada în care ele debutează și cum au evoluat ele de-a lungul istoriei.

Ni s-a prezentat, de asemenea, conceptul de “fat talk”, mai exact modul în care discuțiile pe care le avem cu apropiații despre imaginea noastră ne influențează gândirea. Conversațiile în care ne plângem unii la alții despre cât ne-am îngrășat și programe de mers la sală , replici precum „ Arăți grozav! Ai slăbit!” sau “Nu, mulțumesc, sunt la dietă.”  ne amintesc constant că trebuie să fim atenți la proporțiile corpului nostru.

La sfârșit, doamna profesor a răspuns întrebărilor publicului despre cum putem ajuta apropiații care au astfel de probleme și despre cum putem ghida copii să nu ofere importanță crescută aspectului fizic ci să-și îndrepte atenția spre a cultiva alte valori care îi pot conduce spre un stil de viață sănătos.

                                                               
                                                                                                    Miruna Petrușcă, voluntar Minte Forte

Psiho-maraton

Săptămâna trecută, echipa Psihoechilibru ne-a dat întâlnire la un eveniment inedit: Psiho-maraton. Am experimentat  în timp record 4 tehnici frecvent folosite în consiliere și terapie pentru anxietate, stres, depresie, furie sau procesarea evenimentelor majore de viață. Evenimentul s-a desfășurat în format open-space: participanții s-au împărțit în 4 grupe și au trecut pe la masa fiecărui psiholog pentru 20 de minute, timp în care au învățat fiecare tehnică în parte.

Claudia Găgeanu ne-a explicat cum are loc și cum ne poate ajuta relativizarea. Scopul acestei tehnici este de a ne ajuta să nu globalizăm impactul negativ al unor evenimente. Practic, de fiecare data când ni se întâmplă ceva negativ, ne-ar fi de ajutor să identificăm tendința minții de a eticheta și de a trage concluzii globale – „viața mea nu mai are sens” –  și să ne detașăm de aceste concluzii. Putem găsi informații reale care să contrazică aceste idei, ne putem da voie să simțim și alte emoții. Relativizând impactul evenimentului negativ, putem căuta soluții la problemă, punând lucrurile în perspectivă pe termen lung. Participanții au experimentat această tehnică în perechi: fiecare a povestit câte o întâmplare negativă din viața lui, iar partenerul l-a ajutat să-i relativizeze impactul.

Răzvan Jurchiș ne-a ajutat să înțelegem că stare noastră fizică este inseparabilă de cea emoțională și mentală. Atunci când avem o problemă care ne afectează stare emoțională, și corpul nostru reacționează: se schimbă pulsul, ritmul respirației, devenim agitați, ne este greu să ne concentrăm și să ne relaxăm. O tehnică simplă, dar foarte utilă în situațiile de stres este respirația abdominală. Ghidați de Răzvan, am experimentat respirația profundă, conștientă, și am observat cât de mult ne putem relaxa folosind-o.

Paula Nuțaș ne-a vorbit despre scrierea expresivă (expressive writing). Majoritatea dintre noi au folosit, la un moment dat, această tehnică, fără să fim neapărat conștienți de efectul ei terapeutic. Practic, tehnică e foarte asemănătoare cu a scrie în jurnal, dar accentul se pune pe gândurile și emoțiile noastre, nu neapărat pe descrierea obiectivă a evenimentelor. Participanții au făcut și un exercițiu practic: ne-am imaginat fiecare că frica noastră cea mai mare e o persoană, apoi i-am alcătuit o scrisoare. Paula ne-a încurajat să ținem un jurnal și să urmărim cum ni se schimbă starea când începem să ne analizăm și înțelegem emoțiile.

Florentina Ionescu ne-a prezentat o tehnică folosită în tratarea depresiei, dar foarte utilă pentru fiecare dintre noi – activarea comportamentală. Persoanelor care suferă de depresie le lipsește motivația să îndeplinească orice gen de activitate. O metodă de a combate această stare este să ne divizăm sarcinile în pași mici și să ne propunem să îndeplinim câte un pas, oricât de mic, concentrându-ne pe proces. Chiar dacă nu suferim de depresie, putem beneficia de această tehnică. Florentina ne-a recomandat să avem o agendă și să fim atenți ca, pe lângă activitățile de bază, necesare, să ne includem în program și alte tipuri de activități precum:

•        Activități care să ne accentueze competenţele: a cânta la un instrument, a desena, a scrie etc.
•        Activități plăcute/relaxante: plimbări, filme, muzică, socializare etc.
•        O activitate nouă săptămânal, chiar dacă nu e ceva extraordinar – a încerca un sport sau un local nou, o plimbare pe o stradă necunoscută etc.
• 
  

Florentina ne-a dat și un exercițiu de gândire: să vedem dacă pe lângă activitățile necesare, includem în agenda noastră și lucruri cu adevărat importante pentru noi, ceva ce contează.

Participanții au fost surprinși de cât de repede se pot vedea efectele benefice ale anumitor tehnici și de cât de mult ne poate fi influențată calitatea vieții de unele obiceiuri aparent simple, cum ar fi ținerea unei agende sau scrisul într-un jurnal.

Natalia Graur, voluntar Minte Forte 

O prietenie româno-islandeză în domeniul sănătății mintale

O organizație poate fi asemănată cu o persoană, care gândește, face planuri de viitor, pentru care învățarea nu se termină niciodată și care se poate afla în relații de lucru sau de prietenie cu alte... organizații.  O prietenie între două organizații arată ca o prietenie între doi oameni, care pot vedea unul în celălalt asemănări care-i aduc aproape, diferențe care-i fac să se completeze reciproc și un spațiu al potențialităților numai bun de explorat cu multă curiozitate.

Minte Forte și-a găsit de curând o asemenea organizație prietenă, în Reykjavik, Islanda. S-ar putea crede că diferențele culturale și cei peste 3000 de kilometri distanță ar fi mai degrabă obstacole în legarea unei relații trainice. Dimpotrivă, în cazul acesta, distanța și fondul cultural diferit nu au însemnat nimic în comparație cu profunzimea aspectelor comune pe care le-am descoperit în munca pe care o facem fiecare în comunitatea sa.

Minte Forte și-a început cooperarea cu Hugarafl (eng. Mind power) printr-o vizită de lucru finanțată de către EEA Grants, în perioada 11-14 aprilie 2016. În cele patru zile ale întâlnirii dintre managerii de proiect din Minte Forte și coordonatorii, trainerii și terapeutul ocupațional din Hugarafl, am desfășurat diverse activități prin care am ajuns să ne înțelegem mai bine activitățile, viziunile, prioritățile și pe noi, oamenii din spatele acestora. De asemenea, am dedicat câteva ore împărtășirii unor metode profesionale pentru a ne ajuta reciproc să ne dezvoltăm serviciile – terapie prin scriere expresivă din partea Minte Forte și „emotional CPR” din partea Hugarafl. Apoi am trecut mai departe, la idei de proiecte pe care le-am putea organiza împreună și am explorat oportunități de finanțare care să susțină aceste idei.

Am dedicat ultima zi a întâlnirii unui proiect prioritar, pe care l-am dezvoltat și l-am depus împreună cu organizația islandeză, la 26 aprilie. Ținem pumnii strânși pentru acest parteneriat strategic pentru care am depus cerere de finanțare, în care vom crea instrumente educaționale pe teme de sănătate mintală, pentru adolescenți.

Însă colaborarea noastră nu se oprește aici, ci se află abia la început. Împreună cu Hugarafl, Minte Forte va realiza numeroase proiecte în următorii ani, centrate pe schimburi de bune practici terapeutice și educaționale. Schimburi de voluntari, job-shadowing, seminarii, training-uri, dezvoltare de instrumente, sunt doar câteva dintre ideile pe care le vom implementa împreună.

Nu cred că o să-mi treacă vreodată

Ultimul eveniment din cadrul Săptămânii Sănătății Mintale a fost realizat în parteneriat cu Asociația Reactor de creație și experiment.  În seara de 2 aprilie ne-am adunat la sediul celor de la Reactor pentru a viziona spectacolul de teatru „Nu cred că o să-mi treacă vreodată”, în care joacă Raul Coldea, Doru Taloș și Oanei Mardare. Spectacol a fost urmat de discuții libere cu publicul, moderate de psihologii Claudia Găgeanu și Alexandra Popeanu.

„Nu cred că o să-mi treacă vreodată” ne transportă în anii adolescenței, când căutam să ne definim și să alegem cine vrem să fim. Facem cunoștință cu Eliza, Narcis și Leo în momentul în care fiecare dintre ei se pregătește să organizeze o petrecere în propria casă. Astfel, ne aflăm într-un moment crucial pentru ei: cel în care nimeni nu le mai zice cum și ce trebuie să facă și cum să se raporteze la lumea din jur. Ei trebuie să decidă ce îi definește și cum vor să fie percepuți de cei din jur. Treptat, de-a lungul spectacolului trecem de la preocupări precum:  „O să ajungă băutura?”; „Sper să nu afle ai mei”; „Sper să observe ceilalți ce muzică mișto pun.”, la „Cine ne spune și nouă care e treaba cu noi?”; „De ce nu știm ce urmează să facem?”

În a două parte a evenimentului Claudia și Alexandra au dat tonul discuțiilor prezentând câteva informații cu privire la formarea identității și probleme specifice perioadei adolescenței. Cei din sală au avut ocazia să pună întrebări despre conținutul spectacolului și să-și împărtășească propriile experiențe din adolescență. Am aflat că nu există un moment anume în viața noastră când trebuie să știm cu exactitate cine suntem și ce vrem, ci că ne putem redefini treptat pe tot parcursul vieții, în funcție de experiențele și oamenii pe care-i întâlnim.

Le mulțumim celor de la Reactor pentru că au acceptat colaborarea cu noi și tuturor celor care au participat la evenimentele din cadrul SSM7.

     Miruna Petrușcă, voluntar Minte Forte

                                                

ATELIER:

Arta de a fi tu însuți

Sâmbătă a fost ultima zi a Săptămânii Sănătății Mintale, zi în care s-au desfășurat atelierele de dezvoltare personală. Unul dintre acestea a fost condus de Ioana Ionicioiu, psihoterapeut la Centrul Minții. care a încercat să ne învețe despre arta de a deveni noi înșine.

Arta de a fi noi înșine presupune un proces cu multe ramificații, iar sâmbătă ne-am concentrat pe o direcție mai restrânsă, abordarea unui obstacol important care stă în calea afirmării sinelui fiecăruia, și anume nevoia de a primi aprobare și confirmare din partea celorlalți. Cei 16 participanți au început prin a citi parabola unui tată care mergea cu fiul lui să vândă un măgar la târg (http://jurnalspiritual.eu/povestire-cu-talc-gura-lumii/), iar apoi au discutat despre mesajul transmis și au extras două idei importante: 1) câți oameni, atâtea opinii și 2) avem tendința de a ne calibra comportamentele în funcție de părerile celorlalți.

În continuare, participanții au împărtășit momente din viața personală în care au căutat să obțină din partea persoanelor relevante pentru ei respect, apreciere, iubire, apartenență, observând că fiecare dintre noi avem aceste nevoi care ne ghidează comportamentele. Ioana i-a purtat pe participanți într-o călătorie pentru a descoperi cum ne putem da seama că această cursă de căutare a confirmării ne împiedică să fim noi înșine, ce fel de situații problematice se pot naște în urma unei nevoi excesive de aprobare și de unde avem această nevoie, nu doar individual, ci global, ca specie umană.

Ca modalități de sporire a independenţei faţă de ceilalți, participanții au învățat, alături de Ioana, cum își pot schimba în primul rând modul de raportare la propria persoană și la cei din jurul lor. De asemenea, au învățat să-și afirme sinele scriindu-și povestea personală, cu calitățile și succesele proprii, deoarece povestea fiecăruia dintre noi merită să apară pe prima pagină a unui ziar.

Paula Nuțaș, psiholog și voluntar Minte Forte

ATELIER:Tehnici de relaxare

În ziua a şasea din cadrul Săptămânii Sănătăţii Mintale, ediţia a VII-a, în atelierul de dezvoltare personală susţinut de psihologul Ozana Budău Tunyagi, subiectul a fost relaxarea. Întrucât relaxarea este foarte importantă pentru mintea şi corpul nostru, acestea două fiind precum nişte baterii pe care trebuie să le reîncărcăm, cei 15 participanţi au fost implicați în câteva exerciţii care să îi ajute să ajungă la această stare.

Prima tehnică abordată a fost mindfulness, o tehnică a cărei baze au fost puse de Jon Kabat-Zinn. Conceptul acestei tehnici se inspiră din meditaţia budistă şi se referă la a fi într-o stare în care alegi să fii atent la ceea ce este în mintea sau în jurul tău, să descrii ceea ce simţi, dar fără să dai acestor lucruri o valoare, fără să judeci dacă ceea ce gândeşti şi simţi este bine sau rău. Pentru a înţelege acest concept, participanţii au fost ghidaţi în executarea a trei exerciţii de meditaţie de tip mindfulness. Primul exerciţiu s-a axat pe respiraţie, pe conştientizarea acesteia, în timp ce participanţii stăteau aşezaţi pe scaun. Al doilea exerciţiu s-a concentrat asupra simţurilor tactile, auditive, vizuale, gustative şi olfactive, iar poziţia adoptată de participanţi a fost cea turcească. Al treilea exerciţiu a fost unul de meditaţie în mişcare, în care participanţii trebuiau să fie atenţi la corpul lor şi la toate senzaţiile din jur, în timp ce se mişcau încet prin încăpere.

A doua tehnică abordată a fost cea a antrenamentului autogen, inventată de psihiatrul german Johannes Heinrich Schultz în anii ‘30. Aceasta constă în inducerea stării de relaxare prin autosugestie. În timp ce participanţii stăteau într-o poziţie relaxantă pe scaun, au fost învăţaţi să îşi repete în minte câteva fraze care aveau ca scop relaxarea progresivă a întregului corp. Mai întâi au fost învăţaţi să îşi inducă o senzaţie de greutate în corp (senzaţie asociată cu relaxarea), apoi o senzaţie de căldură, după care au fost învăţaţi sugestii pentru un ritm cardiac cât mai liniştit, urmând să îşi inducă senzaţia de încălzire a plexului solar (regiune situată în abdomen, în partea superioară, în spatele stomacului, în punctul în care coastele încep să se separe) şi mai apoi senzaţia de răcire a frunţii. În urma parcurgerii acestor etape, creierul nostru ajunge în starea numită autogenă, moment în care devine foarte receptiv la aşa numitele formule intenţionale (propoziţii foarte scurte cu înţeles clar) care pot fi folosite pentru depăşirea unor probleme.

Atât meditaţia de tip mindfulness, cât şi antrenamentul autogen sunt tehnici a căror eficienţă a fost dovedită ştiinţific şi a căror beneficii sunt multiple. Dintre acestea subliniem: creşterea stării de bine, control atenţional mai bun, creşterea funcţionarii sistemului imunitar, diminuarea emoţiilor negative sau scăderea intensităţii acestora.

Mădălina Milaș, voluntar Minte Forte