Se afișează postările cu eticheta depresie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta depresie. Afișați toate postările

luni, 26 mai 2014

SSM5 la cald, ziua 6 - Biblioteca Vie


Sâmbătă, 24 Mai 2014, în a şasea zi a Săptămânii Sănătăţii Mintale, Asociaţia Minte Forte a invitat pe toată lumea pasionată de citit, să deschidă o carte şi să îi cunoască povestea, în cadrul evenimentului non-formal „Biblioteca Vie”.

Ce este Biblioteca Vie?

Doar prefaţa cărţii avea formatul de hârtie binecunoscut. Citeai în prefaţă o scurtă descriere a unei poveşti de viaţă: o persoană care s-a luptat cu drogurile, o alta care a învins panica, schizofrenia sau depresia. Iar pentru a afla detaliile poveştii, urcai în sălile Centrului British Council din Cluj şi stăteai de vorbă cu Omul care a trecut prin povestea a cărei scurtă descriere ai citit-o.   
Aşadar, trebuia să fii pasionat de citit într-un mod special şi inedit. Cartea era vie şi se deschidea cu adevărat abia când ajungeai în faţa ei. „Cartea” purta un dialog cu tine, îţi răspundea la orice întrebare sau curiozitate şi te ajuta să înţelegi ce înseamnă să te confrunţi cu drogurile, cu panica, schizofrenia sau depresia.

Am citit mai întâi titlurile cărţilor:

·                     „Când totul a devenit prea mult”
·                     „Atacând panica”
·                     „Povestea mea cu schizofrenia”
·                     „Ieşirea din infernul drogurilor”
·                     „Omul de astăzi, povestea de ieri...”

 Am citit apoi, cu atenţie, descrierea fiecărei cărţi. Înainte de a fi eu cea care ajunge în faţa unei cărţi”, am văzut în jur pe cineva care deja avusese o discuţie cu o „carte” şi pe altcineva care aştepta. Şi am vrut să aflu motivele pentru care există pasionaţi de citit într-un mod atât de diferit.


Motivele din spatele Participantului

Motivele celor prezenţi, şi care doreau să afle poveşti dificile de viaţă chiar de la oamenii care le-au trăit, erau diverse.
·                     Dorinţa de auto-cunoaştere: Unii dintre participanţi căutau să se regăsească în stările pe care „cărţile” le-au trăit. Doreau să afle dacă pot aplica în viaţa lor metode folosite de oameni care au trecut prin situaţii similare. Voiau să ştie că nu sunt singuri şi că mai sunt şi alţii care s-au luptat cu depresia, cu panica sau cu drogurile.
·                     Dorinţa de informare, învăţare şi înţelegere: O doamnă care avea două fiice adolescente dorea să înţeleagă cum se poate învinge lupta cu drogurile, când tentaţiile sunt la tot pasul. O altă doamnă, profesoară de profesie, voia să-şi înţeleagă şi să-şi ajute fratele care suferea de atacuri de panică. Un psiholog venit în calitate de participant a trecut prin depresie şi dorea să afle cum au reuşit alţi oameni să depăşească aceasta situaţie dificilă şi să înveţe din experienţa lor. De asemenea, credea că experienţele negative de viaţă sunt cele care ne formează mai mult şi mai puternic decât cele pozitive. 
·                     Trăirea unei experienţe inedite de viaţă”, a mărturisit altcineva, prin faptul că a avut ocazia să discute cu oameni suficient de curajoşi cât să îşi recunoască problemele în faţa unor străini.
·                     O studentă la Litere a descris discuţia pe care a avut-o cu una dintre „cărţi” ca fiind „un bandaj pentru suflet”.

Motivele din spatele „Cărţii”  

Mai departe, am decis să deschid şi eu o carte. Voiam să aflu motivele pentru care cineva ar împărtăşi în acest mod, o experienţă grea din viaţa lui.
M-au impresionat uşurinţa şi deschiderea cu care oamenii vorbeau despre astfel de experienţe. M-a impresionat cum răspundeau deschis la orice întrebare, chiar dacă tu nu ai trecut prin aceeaşi situaţie vreodată, cum nu căutau înţelegerea (compasiunea) ta, ci doar să te ajute pe tine să înţelegi. Cum vedeau experienţa lor ca pe un alt subiect de conversaţie şi cum recunoşteau deschis că nu fac altceva decât să vorbească despre ei înşişi, iar experienţa schizofreniei sau a atacurilor de panică a rămas parte din ei înşişi.  
Doreau să-i ajute pe ceilalţi să conştientizeze ce înseamnă o boală mintală şi să-i informeze în legătură cu simptomele acesteia. Am aflat astfel, că schizofrenia se manifestă prin stări de agitaţie, halucinaţii (voci care te îndeamnă să-ţi faci rău) sau coşmaruri repetate. Am aflat că cei din jur nu-şi dau seama de cele mai multe ori, că tu treci printr-un atac de panică şi că în acele momente, persoana bolnavă „nu urlă pe stradă”, nu-şi pierde controlul, ci doar se teme că şi-l va pierde. Şi cu cât reuşeşti să identifici mai repede problema pe care o ai şi să apelezi la ajutorul unui specialist, cu atât tratarea atacurilor de panică este mai uşoară.   
Cei mai mulţi iubitori de citit nu s-au putut opri la o singură carte. La un moment dat, trei dintre participante au ales să deschidă împreună aceeaşi carte şi au purtat o discuţie de grup cu una dintre „cărţi”. Altfel spus, au ales să cunoască împreună, „omul de astăzi şi povestea lui de ieri”...
Asociaţia Minte Forte este recunoscătoare tuturor celor care, într-o după-amiază însorită de sâmbătă, au preferat să fie „Cărţi Vii”, precum şi celor care au ales să se oprească din plimbarea prin parc şi să deschidă pentru câteva minute o „carte” specială. De asemenea, mulţumim Centrului British Council Cluj pentru primirea într-un spaţiu atât de cald şi de potrivit pentru evenimentul nostru!

 Articol realizat de Simona Țiplea

 
 

vineri, 26 aprilie 2013

SSM4 la cald, Ziua 4: ”Depresia și suicidul” cu Doina Cosman


Ziua a patra a Săptămânii Sănătății Mintale a adus în prim plan ”Depresia și suicidul”, în cadrul prezentării d-nei medic psihiatru Doina Cosman*. Prelegerea a adus în prim plan cifrele îngrijorătoare ale riscul suicidului și legătura sa cu problemele de sănătate mintală. D-na Cosman a trecut în revistă criteriile utilizate în evaluarea acestui risc, dar și factorii demografici (mai răspândit la bărbați, la cei sub 20 de ani și de vârsta a treia, la cei izolați social, necăsătoriți, divorțați sau separați și la cei cu suport social slab), factorii clinici (istoricul și severitatea tentativelor anterioare, istoricul familial, abuzul de substanțe și altele) și trăsăturile de temperament (personalitatea borderline sau cea anti-socială) ce cresc riscul de suicid. D-na medic psihiatru ne-a vorbit și despre predictorii pe termen scurt ai riscului de sinucidere și despre scalele psihiatrice utilizate în evaluarea sa. Am învățat de la dânsa despre principiile de tratament și management a episodului depresiv major cu risc de suicid: stabilirea de scopuri terapeutice clare, evaluarea și tratarea comorbiditaților, evaluarea riscului suicidal și, concomitent, stabilirea unei alianțe terapeutice strânse. Ni s-a explicat de asemenea cum diferă mijloacele de intervenție în faza acută (primele 6-12 săptămâni) de cele în cea de menținere (6 luni sau chiar mai mult) și despre rolul psihoeducației și al psihoterapiei in aceasta. 


Punctul central al prezentării a fost însă filmul ”Salvând vieți în România”. Filmul a prezentat patru povești reale ale unor persoane cu gânduri sau tentative de suicid care au apelat în trecut la linia telefonică a Alianței Române de Prevenție a Suicidului (ARPS), dar și date statistice despre rata sinuciderilor în România. În cuvintele naratorului filmului, întrebarea care ne ghidează atunci când vorbim despre sinucidere este ”De ce unii se sinucid iar unii nu? Putem pune pur si simplu pecetea unei boli?” Din mărturiile cutremurătoare incluse în film:
”Ceea ce era singurătate la început devine o sugrumare care nu te mai lasă să dormi...”
”...nu mai era nevoie de mine”
”...o oboseală covârșitoare”
”...nu mai aveam nici un rost pe pământul acesta”
”...nu sunt bun de nimic, pentru nimeni”
”Moartea lui însemna și moartea mea.”
”Mi-a spus să termin odată cu prostiile. Dar pentru mine nu erau prostii.”
”Chipurile mele trecute refuzau chipul meu prezent.”


Publicul a reacționat atât la film, cât și la invitația d-nei Cosman de a se alătura voluntarilor ARPS ce urmează să fie instruiți pentru linia telefonica anti-suicid (apelul la recrutări e inclus mai jos). Cei prezenți au dorit să afle despre experiența anterioară cu o astfel de linie telefonică și cazurile avute, dar și cum trebuie acționat în cazul unei persoane în criză, despre creșterea riscului suicidului conexă cu anumite medicamente, despre munca de prevenție depusă de ARPS în cazul copiilor și adolescenților, despre cursurile de instruire disponibile la Universitatea de Medicină și Farmacie în domeniul prevenției sinuciderii, precum și despre suicidul la vârstnici și posibilitatea sinuciderii pasive la bolnavii imobilizați la pat.

În loc de încheiere, vom lăsa una din mărturiile incluse în film să vorbească:

”Dacă ceva nu e bine cu dumneavoastră, nu vă retrageți în vizuină, vorbiți, unii știu să asculte. Și încă ceva: dacă treceți prin infern, nu vă opriți acolo.”

* Doamna Profesor Dr. Doina Cosman este medic psihiatru, profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj și Președintele Alianței Române de Prevenție a Suicidului (ARPS). ARPS recrutează voluntari pentru linia telefonică anti-suicid până la 30 aprilie 2013:
Se cauta voluntari pentru participarea la proiectul "La un apel distanta de speranta" - Telefon Verde Antisuicid, pentru zona judetului Cluj! Cei interesati pot trimite un CV si o scurta scrisoare de intentie pe adresa arps@antisuicid.com. Cei selectati vor participa la un program de training al voluntarilor. Inscrierile se fac pana in data de 30 aprilie.

Mai multe detalii pe pagina de Facebook a ARPS.


Mai multe fotografii veți găsi pe pagina noastră de Facebook aici.
Material realizat de S.Ș.