SSM6, Ziua 2 - Compatibilitatea în cuplu, psiholog Amfiana Gherman

În cea de-a doua zi a Săptămânii Sănătății Mintale am ajuns să ne adunăm cei preocupați de propria relație deopotrivă cu cei curioși să descifreze puzzle-ul relațiilor de cuplu. Tema Compatibilitatea în cuplu a fost prezentată de psihologul Amfiana Gherman, după care a urmat sesiunea interactivă de curiozități și răspunsuri. Cele trei teme abordate au fost: chimia fizică, trăsăturile de personalitate și stilurile de atașament.

 

1.     Chimia fizică
Atracția fizică față de o persoană știm cu toții cum se simte. Poate fi resimțită față de mai multe persoane în paralel, însă treptat, ajungem să ne focalizăm interesul asupra unei singure persoane. Atracția fizică este prima etapă în procesul unei posibile iubiri de lungă durată. De multe ori ni se poate întâmpla să simțim că suntem atrași de „fete rele / băieți răi”. Ce-i drept, nu putem alege de cine ne simțim atrași fizic, însă putem alege să ne retragem când ne dăm seama că un partener nu ne-ar face bine dacă am continua.

Personalitatea persoanei este cea care face legătura spre a doua etapă – îndrăgosteala. Aceasta durează între 6 luni și 2 ani. Se manifestă prin gânduri obsesive la persoana dorită, cu un entuziasm aparte când ne stabilim o întâlnire și suntem în prezența celuilalt, cu seri în care adormim greu și cu senzația de fluturi în stomac. Din punctul de vedere al neurotransmițătorilor, nivelul serotoninei este unul scăzut, spre deosebire de dopamină și endorfine care cresc în prezența lui/ei. Cel mai prezent hormon în etapa îndrăgostelii este oxitocina, care crește în momentele în care ne privim ochi în ochi și în timpul relațiilor intime.

Urmează apoi o etapă naturală de trecere prin care ajungem la cel de-al treilea nivel – iubirea matură. Mulți dintre noi confundă îndrăgosteala cu iubirea matură, însă ele se succed – îndrăgosteala fiind prima și iubirea matură formându-se pe baza ei. În momentul iubirii mature simțim că ne putem baza pe acea persoană din ce în ce mai mult, crește predictibilitatea odată cu încrederea în partener, dar senzația de „dor” se diminuează din cauza nivelului scăzut de dopamină și endorfină. E bine ca ambii parteneri să lucreze la întreținerea relației când se ajunge în acest stadiu deoarece de ei ține bunăstarea relației și durata acesteia.

 

   2. Trăsăturile de personalitate

După cercetările lui Helen Fisher, care a avut ca eșation aproximativ 28.000 de persoane, ne putem identifica una (predominant) din cele 4 dimensiuni de personalitate în alegerea partenerului din punctul de vedere al compatibilității.

·       Exploratorii: dopamina are nivelul cel mai pregnant în cadrul personalității acestora. Sunt energici, curioși, optimiști, curajoși, creativi, variabili, nestatornici, nepunctuali. Ca și compatibilitate, au nevoie de un partener asemănători lor.

·       Constructorii: serotonina este cea reprezentativă pentru această categorie. Sunt stabili, diplomați, consecvenți, loiali, își onorează cuvântul dat, au nevoie de predictibilitate. Constructorii sunt compatibili cu alți constructori.

·       Directorii: testosteronul este cel care predomină în personalitate. Sunt hotărâți, direcți, au scopuri definite, perseverenți, le place să înțeleagă cum funcționează lucrurile, pot lua decizii repede, eficient și la rece în situații critice, le place să dezbată teme în contradictoriu cu partenerul. Ei au nevoie de persoane complementare lor -> negociatori.

·       Negociatorii: estrogenul guvernează personalitatea acestora. Sunt empatici, idealiști, diplomați, au dificultăți în luarea deciziilor, văd imaginea de ansamblu și conexiuni care altora le scapă, nu pun în practică obiectivele pe care și le stabilesc. Ei fac pereche reușită cu directorii.

 

Pe lângă aceste trăsături înnăscute specifice fiecărei categorii în parte, există și câteva trăsături generale pe care majoritatea oamenilor le preferă la un partener: inteligența și bunătatea sa (kindness) - fiind la fel de importante, următoarele pe listă fiind creativitatea și simțul umorului.

 

3.     Stilurile de atașament

Nesigur – se preocupă constant de siguranța relației, fiind caracterizați de neîncredere în propria persoană și prin urmare, în partener. Gelozia își face apariția foarte ușor în gândurile lor. Aceștia se atașează foarte ușor.

Securizant – sunt persoane echilibrate din punctul de vedere al atașamentului, știu ce vor și nu se atașeaza imediat.

 Evitativ – aceștia se apropie până la un punct, apoi se retrag, fie luând distanță, fie îndepărtându-l pe celălalt. Se atașează foarte greu de cineva și chiar dacă o fac, își fac planuri doar pentru ei de multe ori și au o nevoie crescută de spațiul lor personal care să nu fie perturbat.

Nesigurii și evitativii de obicei se atrag foarte puternic, însă puși împreună, e foarte probabil să aibă o relație plină de tensiune și stres. Cel mai bine e ca fiecare dintre aceștia să își aleagă un partener securizant.

Spre încheierea prezentării, am aflat care sunt “cei 4 călăreți ai apocalipsei” a lui Gottman care conduc garantat o relație înspre eșec:

1.     Critica partenerului – formulări distructive precum: “tu ai făcut…!”, “e vina ta! “ “de ce iar te porți așa…?”.

2.     Justificarea/ Contraatacul – partenerul fie se apără printr-o scuză, fie contraatacă pe principiul „care e mai rău dintre noi ?” cu replici precum: “da ? nici tu nu ai făcut ….ieri!”

3.     Sarcasmul/ Dezgustul – ambele exprimate fie prin replici sau mimică.

4.     Blocarea/ Retragerea – când un partener se satură să fie criticat și găsește modalități să ignore confruntarea: fie iese din camera cu pricina, fie schimbă canelele la tv într-una etc.

Să nu uităm un factor important când se încearcă a se rezolva un conflict: „începutul dur al discuției” – care relevă faptul următor : dacă o discuție începe distructiv/ rău, nu se poate soluționa constructiv/ bine.

Încâlcită-i dragostea, nu-i așa? Așadar, având în vedere că relațiile nu sunt ca-n basme, e de dorit să nu fie neglijat faptul că e nevoie de efort susținut pentru a menține o relație, iar ca aceasta să funcționeze de la binișor în sus - să păstrăm un raport de 5:1 al experiențelor cu partenerul adică 5 experiențe pozitive la 1 experiență negativă.

 

Pentru mai multe curiozități, aveți la îndemână site-ul Amfianei Gherman: http://consilieredecuplu.com/

Pentru mai multe poze de la evenimentele din cadrul Săptămânii Sănătății Mintale - ediția a 6-a, vă

invităm să accesați pagina de Facebook Minte Forte

 

Mara Pogângeanu, Voluntar Minte Forte



 

SSM 6, Ziua 1: Recuperarea în tulburările bipolare cu Cristian Erdei

Prima zi a Săptămânii Sănătăţii Mintale, ediţia a V-a, a fost deschisă de prelegerea dr. Cristian Erdei, medic specialist psihiatru şi psihoterapeut, în prezenţa unui public neaşteptat de numeros. Prezentarea a avut ca fir roşu punctarea particularităţilor evolutive ale tulburărilor afective bipolare şi modalităţile de intervenţie medicamentoase şi psihologice pentru acest tip de afecţiune.

Ce este o tulburare afectivă bipolară (TAB)?

Având în general ca vârstă de debut intervalul 20-30 de ani, tulburările bipolare se caracterizează prin alternarea a două episoade emoţionale opuse (de unde şi denumirea de bipolaritate): episodul depresiv, episodul maniacal, episodul hipomaniacal, episodul mixt (trecerea de la manie la depresie şi invers).

·       Episodul depresiv presupune o perioadă de tristeţe îndelungată (minim 2 săptămâni),  cu insomnie sau hipersomnie (starea de somn prelungită), anxietate, lipsa de speranţă, simptome somatice precum instalarea oboselii, scăderea sau creşterea în greutate.

·       Episodul maniacal se instalează brusc, şi se manifestă prin: o stare euforică (nemotivată raţional, de cele mai multe ori); locvacitate; insomnie (un pacient maniacal putând să doarmă 1 ora pe noapte timp de câteva luni); focusare pe proiecte grandioase, riscante, prin urmare imposibil de finalizat; stimă de sine exacerbată, aroganţă; apetit sexual exagerat.

·       Episodul hipomaniacal reprezintă un episod maniacal de o intensitate mai mică, în care pacientul se simte într-o stare de graţie. Acest tip de episod întreţine o  legătură îndelung studiată cu creativitatea la artişti şi scriitori celebri  precum . Cu toate că pacientul resimte o stare generală de bine,  tratamentul medicamentos şi monitorizarea sunt vitale şi în această fază, care poate fi urmată de episodul depresiv din cauza epuizării energetice pe care o presupune.

·       Episodul mixt  se caracterizează prin suprapunerea ori alternarea episodelor depresive şi maniacale, lucru care le face impredictibile şi greu de tratat din punct de vedere medicamentos.

 

Care sunt cauzele tulburărilor bipolare?

Deşi specialiştii nu au ajuns la un consens unanim în ceea ce priveşte cauzele dezvoltării tulburării bipolare, se poate spune că aceasta nu este o boală  strict genetică (cu toate că o persoană cu un părinte bipolar are 25 % , respectiv 50%  pentru doi părinţi suferind de aceeaşi afecţiune), ci mai degrabă una multifactorială: factorilor de risc de genetici li se adaugă cei de mediu sau experienţiali (ex. respingerea sau abandonul) la o vârstă fragedă poate funcţiona ca un element declanşator – trigger – al tulburării).

 

Cine este predispus la dezvoltarea tulburării bipolare?
Spre deosebire de depresie care este de două ori mai frecventă la populaţia feminină, tulburarea bipolară afectează bărbaţii şi femeile în mod egal. Debutul tipic al tulburării are loc între 20-30 ani, existând şi un debut tardiv, la 40-50 ani, fiind de cele mai multe ori asociat şi altor boli psihice şi somatice.
Dacă înainte se înregistrau 8-10 episoade în ciclul unei vieţi, recent s-a observat o creştere a numărului de episode depresive sau maniacale (aproximativ 4 pe an) – rapid cycling – şi declanşarea tulburării la vârste tot mai fragede, 15-17 ani.

Care sunt etapele recuperării în tulburările afective bipolare?

În acest sens, Cristian Erdei a enunţat trei faze ale recuperării la persoanele bipolare:

·       Recuperarea sindromală

·       Recuperarea simptomatică

·       Recuperarea funcţională

Care sunt modalităţile de tratare?

I. Tratamentul medicamentos

Cum am menţionat mai devreme, tratamentul medicamentos este obligatoriu în cazul tulburărilor bipolare, urmând a fi administrat în funcţie de episodul prin care trece pacientul:

·       Timostabilizatoare: medicamente stabilizatoare ale dispoziţiilor, care au ca efect menţinerea emoţiilor în echilibru, pe o linie mediană.

·       Antidepresive

·       Antipsihotice: este bine ca pacientul să ştie că medicamentele antipsihotice nu se prescriu doar în cazurile de schizofrenie; existe episoade în tulburările bipolare care sunt însoţite de psihoze (pierderea contactului cu realitatea). Astfel, un episod psihotic la un pacient maniacal poate duce la delir paranoid (ex. “Cineva mă urmăreşte pentru a-mi fura secrete de tot felul.”), iar la unul depresiv, la delir de vinovăţie, de ruină (ex. “Oamenii din Africa mor de foame din cauza mea.”).

·       Benzodiazepine: medicamente cu proprietăţi anxiolitice, sedative, anticonvulsive, şi de relaxare a muşchilor (pentru rezolvarea problemei insomniilor).

 

II. Intervenţii psihologice

Terapia cognitivă  arată că schemele maladaptative bipolare sunt foarte asemănătoare cu cele omnipolare. Fiecare dintre noi formează scheme maladaptative precoce, adică îşi crează postulate de tipul: “Sunt de neiubit.”, “Sunt prost/proastă.”, etc. Acestea sunt menţinute şi la vârsta adultă din cauza unor erori cognitive, ca de pildă: distorsionarea realităţii, concentrarea pe elemente negative, personalizarea (“eu sunt de vină că...”).

Terapiile emoţionale, la care se adaugă tratamentului medicamentos, pot fi aplicate simultan:

·       Terapia interpersonală: accentul se pune pe comunicarea cu cineva din familie sau cu o persoana apropiată care poate să o facă pe persoana diagnosticată cu tulburare bipolară să conştientizeze că trece printr-un episod maniacal.

·       Terapia familială: impactul unei astfel de tulburări în sânul familiei este evident. Dacă familia nu este informată în legătură cu  implicaţiile unei astfel de afecţiuni, pot apărea atitutidi precum respingerea, neînţelegerea, hipercriticizmul, sau chiar autoculpabilitatea părinţilor. De aceea, este foarte important ca persoanele apropiate să ştie că dezvoltarea tulburării bipolare nu se datorează lor, că aceasta presupune o cronicizare. Familia poate participa chiar în procesul de monitorizare a persoanei afectate de această tulburare, îi poate oferi un feekback raţional, neutru care să nu-i genereze alte emoţii negative, sau poate ajunge la o mai bună gestionarea a stresului prin comunicare.

·       Terapia de grup: este foarte eficientă, deoarece prin constituirea unor grupuri cu simptome asemănătoare, se poate ajunge la scăderea stigmatizării şi a izolării (“există persoane care se simt ca mine”) sau la rezolvarea unor conflicte.

 

·       Terapia suportivă: se aplică mai degrabă la pacienţi cronici, prin încurajări şi mici rezolvări de probleme.

Articol realizat de Alexandra Ionel,

 Voluntar Minte Forte

 

 

 

 

Povestea unui drum non-formal către sănătatea mintală

Cunoașteți cu siguranță sentimentul de plenitudine și satisfacție pe care îl ai atunci când ai dus la bun sfârșit un lucru, mai ales după ce i-ai dedicat mult timp de pregătire și cele mai prețioase resurse mintale de care dispui. Pentru noi, cei de la Minte Forte, o astfel de experiență a fost training-ul internațional „The Non-Formal Road to Mental Health”.

            L-am organizat în perioada 3-9 noiembrie 2014, în Măguri-Răcătău, județul Cluj, cu o  finanțare de la Comisia Europeană prin programul Erasmus+.  Scopul training-ului a fost formarea lucrătorilor de tineret pe metode non-formale de promovare a sănătății mintale și ne bucurăm să vă povestim despre el în cele ce urmează.

            

         

            Ziua 1: Începutul drumului

         

            Începem povestea cu un INTRO audio-vizual:

           Trebuie spus că „The Non-Formal Road to Mental Health” nu este doar numele acestui training internațional, ci o reflectare a direcției principale pe care Minte Forte și-a propus-o în educația cu privire la sănătătea mintală. Învățarea prin experiență este un principiu pe care Minte Forte îl susține și pe care îl va aplica tot mai mult în programele sale educaționale.

Ne-am reunit la Măguri-Răcătău 26 de lucrători de tineret din domeniul sănătății mintale, reprezentând cinci țări: România, Slovenia, Italia, Irlanda și Polonia. Pe perioada celor șapte zile de training, am fost implicați în simulări, teatru și dans, pictură, desen și colaj, exerciții de reflecție și introspecție și alte activități de educație non-formală care pot susține sănătatea mintală a unei persoane. Creatorii acestui training, adică Dumitrița Simion, Alexandra Popeanu și Bogdan Romanica au conceput aceste metode și le-au propus celorlalți lucrători din domeniul sănătății mintale, în primul rând pentru a le experimenta „pe propria lor piele” și pentru le alege apoi pe cele care răspund cel mai bine grupurilor țintă cu care fiecare lucrează în țara sa.

Am început această aventură încercând să ne cunoaștem, dar și stabilind câteva reguli. Trainerii noști s-au dovedit foarte abili în a ne facilita procesul de cunoaștere și interesați de așteptările noastre în legătură cu educația non-formală în sănătatea mintală, obiectivele personale și posibilele dificultăți pe care credeam că le vom întâmpina. Acestea fiind spuse, încă din prima zi s-a creat o atmosferă de colaborare de un real ajutor.

           

            Ziua 2: Educația non-formală și emoțiile

Prima parte a zilei a fost dedicată inițierii în educația non-formală, prin intermediul unui model care reflectă ciclul învățării prin experiență și diferitele stiluri de învățare, cunoscut și sub numele de Ciclul Kolb.

Apoi am intrat în profunzimea convingerilor noastre cu activitatea numită „Fotografii ale vieții mele”: pornind de la analogia dintre modul nostru de a gândi și o cameră de fotografiat și metafora experiențelor pe care le-am trăit ca fotografii păstrate în mintea noastră. Caracteristicile fotografiilor, adică ale experiențelor noastre, depind de trăsăturile camerei de fotografiat, adică de stilul nostru de gândire, de percepția timpului, de ceea ce ne motivează, de ceea ce ne dă sens, etc. Este foarte important să cunoaștem cât mai bine caracteristicile propriei camere de fotografiat, să ne explorăm pe noi înșine și modul nostru de gândi, de a simți, de a percepe lumea și pe ceilalți, pentru a înțelege cum putem să influențăm calitatea experiențelor pe care le “fotografiem”.

După ce am înțeles cât de diferite sunt lentilele prin care fiecare privește viața, ne-a fost oferită o experiență prin care am putut aprofunda aceste concluzii. În grupuri mici, am creat mici scenete în care fiecare dintre noi a avut un personaj prestabilit și am ilustrat împreună diferitele comportamente și interpretări pe care persoane diferite pot să le aibă într-o situație care este aceeași pentru toți.

 Apoi ne-am poziționat în funcție de personajele interpretate, pe axa sănătății mintale, pe care fiecare persoană se regăsește. Am concluzionat că sănătatea mintală nu este un bun dat, imuabil si identic, că fiecare dintre noi are elemente de sănătate, dar și elemente problematice. În toate perioadele vieții noastre pendulăm pe această axă, fie spre polul pozitiv, fie spre cel negativ, influențați fiind de ceea ce ni se întâmplă, de vulnerabilitățile personale și de punctele tari care ne ajută să creștem și să depășim dificultățile.

Ziua 3: Explorarea emoțiilor și găsirea de sens

Drumul către noi înșine a continuat prin desenarea unei mandale. Mandala este un simbol și un ritual de origine hinduistă și budistă, reprezentând Universul și care în exercițiul nostru a  reprezentat universul personal. Desenul mandalei a fost folosit cu scop de auto-descoperire și de explorare a emoțiilor, iar la finalizarea ei am avut o discuție despre emoțiile și elementele propriei noastre identități, așa cum s-au reflectat ele în mandala.

Unul dintre cele mai adânci sentimente ale oamenilor este încrederea, pe care am avut ocazia să o explorăm și să o cultivăm în activitatea următoare, care ne-a provocat la sărituri de încredere în secvențe progresive: de la balansarea în față și în spate în perechi și în grupuri mici, în brațele celorlalți, la saltul cel mare, de la înălțime, pentru a fi prins de întregul grup.

Aceste activități ne-au provocat o varietate de emoții, ne-au făcut să reflectăm asupra capacității noastre de a acorda încredere nouă și altora și ne-au oferit și satisfacția că pe măsură ce experimentam, de ne creștea încrederea în noi și în grupul din care făceam parte.

Activitatea care ne-a făcut să ne gândim la viața noastră și sensul ei a fost “Călătoria eroului”. A constat într-o plimbare de grup prin natură, pe parcursul căreia am discutat în perechi momente importante din viața noastre, asociate diferitelor etape din traseul unui erou (după Joseph Campbell) și am reflectat la propria noastră misiune în viață. 

La sfârșitul acestei zile intense am avut parte de încă o confruntare cu noi înșine, de această dată pentru a da „Un interviu pentru viață”. Ne-am întrebat care sunt calitățile și punctele tari de care fiecare dintre noi dispune și care pot fi valorificate pentru a avea o viață cât mai bună.

Ne-au ajutat acest scurt clip video: 

și discuțiile în grupuri mici despre punctele tari psihologice pe care le avem, pornind de la Inventarul Punctelor Tari Psihologice.

Ziua 4: Foto-voice și o vânătoare inedită de comori

Cu toții știm zicala “O fotografie valorează cât o mie de cuvinte”.  Dar ce se întâmplă atunci când fotografia și cuvintele își unesc forțele? Rezultatul este foto-voice, adică fotografiile cu voce, care surprind imagini pe o anumită temă (în acest caz “mesajele terapeutice din jurul nostru”) și cărora le este asociat un mesaj/o descriere. Din exercițiul nostru de foto-voice au reieșit fotografii foarte creative și într-adevăr terapeutice, care ulterior au fost făcute cunoscute printr-o serie de expoziții în locuri publice din Cluj-Napoca (Casa de Cultură a Studenților, Biblioteca Centrală Universitară, Zorki Photo Cafe). 

A urmat apoi o vizită inedită în Cluj-Napoca, pe care am desfășurat-o într-o manieră mindful, adică cu mintea plină de momentul prezent. A fost o activitate care ne-a schimbat perspectiva despre explorarea unui oraș, fie unul în care nu am mai fost niciodată fie unul în care locuim.

Ziua 5: Gestionarea emoțiilor și libertate prin dans

Fiecare  persoană are diferite metode de a face față emoțiilor negative. Prin realizarea unor colaje cu metodele noastre de gestionare a emoțiilor, am împărtășit unii cu ceilalți ceea ce funcționează pentru noi și am învățat ce îi ajută pe alții să depășească momentele dificile.

Însă nu doar reducerea emoțiilor negative contează, ci este foarte important să ne îmbogățim existența cu emoții pozitive. O modalitate de a face acest lucru este să fim atenți la lucrurile care ni se întâmplă și pentru care merită să fim recunoscători și de asemenea la persoanele care ne ating viețile într-un mod pozitiv să ne exprimăm recunoștința.

                Așadar, noi ne-am gândit la ultimele 7 zile pe care le trăisem și am făcut o listă cu lucrurile pentru care ne simțeam recunoscători: mâncarea delicioasă de la pensiune, munții care ne înconjurau, oamenii frumoși pe care îi întâlnisem și multe altele. Apoi, în modul progesiv în care ne obișnuisem deja în acest training, am trecut la un nivel mai profund și am scris fiecare câte o scrisoare de recunoștință unei persoane care ne-a influențat pozitiv, care a contribuit într-un mod semnificativ la viața noastră. Când grupul s-a reunit, nu am discutat despre conținutul scrisorilor, ci despre emoțiile provocate de scrierea lor.

Nu intrăm în detalii, dar vă mărturisim că acesta a fost momentul în care au curs cele mai multe lacrimi și nu din acelea care secătuiesc, ci care limpezesc.

Totuși, după atâtea discuții despre emoții, am lăsat cuvintele la o parte și am dat ocazia corpului să comunice. Conduși de muzică, ne-am încălzit eliberat rând pe rând capul, spatele, mâinile și picioarele și le-am lăsat să danseze, am pictat camera cu mișcări, am dansat emoții, ne-am plimbat legați la ochi printr-o pădure fermecată alcătuită din oameni, am improvizat mișcări în perechi, păstrând mereu un punct de contact între noi, am comunicat între noi prin priviri și mișcări etc.

Ziua 6: Sănătatea mintală în clipuri video

Fiecare grup a creat un clip video de promovare a sănătății mintale. Am ales un mesaj pe care să-l transmitem, am învățat să realizăm un script (adică planul secvențelor video pe care urma să le filmăm), ne-am împrietenit cu camera video, ne-am jucat de-a actorii și în final am editat materialul filmat. Au rezultat 5 clipuri video, despre importanța apelului la ajutor când ne confruntăm cu probleme de sănătate mintală și despre lucrurile pe care le putem face pentru a ne menține sănătoși.

Ziua 7: Noi drumuri non-formale

Orice ciclu al învățării non-formale se încheie cu aplicarea a ceea ce s-a învățat. Nimic nu rămâne la un nivel pur teoretic, ci se focalizează pe practică: „ce pot să fac cu ceea ce știu?”, „cum pot să folosesc ceea ce știu?” Astfel că în ultima zi a training-ului nostru, fiecare participant a conceput și propus o metodă de educație non-formală, în care i-a implicat pe ceilalți participanți. Creativitatea și-a spus din nou cuvântul, am învățat unii de la alții metode foarte variate, de la plimbări prin natură, la jocuri de volei, exerciții de respirație, jonglerie etc., toate cu obiective clare de învățare și urmate de reflecție și discuții.

Când a venit momentul să ne luăm rămas-bun, nu ne-a fost deloc ușor, pentru că după 7 zile de introspecție, reflecții de grup, dans, muzică, împărtășiri și alte momente foarte intense, firele care ne uneau se strânseseră foarte mult. Dar ne-am despărțit tot în stilul nostru non-formal, printr-o activitate care ne-am oferit unii altora recunoștință și încurajare și cu siguranța că acesta a fost doar începutul drumului. 

Vă invităm să vizionați și materialele video care ilustrează desfășurarea acestui training:

https://www.youtube.com/channel/UC19vDCxT0qSE0PDW6-XkUuw

Articol realizat de

Maria Ștefania Ionel

Dumitrița Simion

Minte Forte recrutează!

La Minte Forte ușile sunt mereu deschise pentru noi voluntari, însă acum sunt mai larg deschise ca niciodată! Te așteptăm la cea mai mare de recrutare de voluntari Minte Forte din acest an! Te așteptăm în echipa noastră (care va deveni interculturală), cu proiecte interesante și cu multă voie bună!

Module de dezvoltare personală - Mindfulness

Module de Dezvoltare Personală

Începem anul 2015 cu un nou proiect marca Minte Forte, cel de Module de Dezvoltare Personală. Experiența acumulată în cei 2 ani în care am organizat atelierele scurte de dezvoltare personală ne-a împins către ideea unei dezvoltări de lungă durată. Astfel, am ajuns la concluzia că unele teme au nevoie de mai mult decât o singură întâlnire, mai mult decât 3 ore de discuții și mai mult decât prezentări PowerPoint și ilustrări de exerciții: au nevoie de practică în viața reală.

Despre modul:

Prima temă cu care lansăm acest proiect este cea de mindfulness. Cuvântul mindfulness nu are o traducere exactă în limba română, însă conceptul este simplu de explicat: a trăi în momentul prezent, aici și acum.

Motivul derulării acestui modul este reprezentat de viteza care caracterizează atât de bine viața noastră din timpurile actuale. Fie că este vorba de școală, facultate sau serviciu, viețile noastre devin din ce în ce mai saturate de stres și insatisfacție datorate în mare parte sarcinilor din ce în ce mai multe și mai apăsătoare, sarcini care ne răpesc oportunitatea de a ne bucura pe deplin de momentul prezent.

Astfel, scopul ultim al acestui modul este de a ajuta participanții să regăsească conexiunea cu ei înșiși și cu lumea înconjurătoare și să își construiască un spațiu personal de liniște și simplitate prin practicarea mindfulness-ului, atât formal (prin meditații de tip mindfulness) cât și non-formal (prin practicarea mindfulness-ului în viața de zi cu zi).

Modulul va dura 4 săptămâni și vor fi 5 întâlniri de grup în care vom discuta:

(25.01 - 13:00 - 15:00)

1. Ce este mindfulness-ul (introducere în concept, cum se practică, dezvoltarea unei practici proprii, meditație introductivă + temă de casă).

(01.02 - 13:00 - 15:00)

2. Conexiunea cu propriul corp (diferite exerciții de mindfulness informal, meditație pe corp și discuții + temă de casă)

(08.02 - 13:00 - 15:00)

3. Cunoașterea emoțiilor (ce sunt emoțiile și explorarea propriei vieți emoționale, meditație specifică temei + temă de casă)

(15.02 - 13:00 - 15:00)

4. Mintea noastră - explorarea gândurilor (ce sunt gândurile noastre, relația cu gândurile noastre, discuții despre personalitate, obiceiuri nesănătoase de raportare la sine și la ceilalți, meditație specifică + temă de casă)

(22.02 - 13:00 - 15:00)

5. Ședință finală (concluzii, impresii, stabilirea unei practici proprii + meditație de final pe tema compasiunii)

Loc de desfășurare: str. Rene Descartes nr. 6

Taxă: 80 RON (achitată integral la prima întâlnire)

Înscrieri și informații: dezvoltare.personala@minteforte.ro

Număr de locuri: 10

 Pagina Facebook a evenimentului AICI

Activitatea de construire de parteneriate din Bray, Irlanda

Despre cum ne-am făcut parteneri (și prieteni) noi

Cu ceva timp în urmă, mai exact 27-31 martie, a avut loc activitatea de construire de parteneriate „Mind EUR Mental Health”  în Bray, Irlanda. Frumusețea unui astfel de proiect „Tineret în Acțiune” este că a adus împreună oameni din țări diferite care toți au în comun interesul crescut față de domeniul sănătății mintale.

Astfel,timp de 3 zile intense,  împreună cu alte 16 persoane din 10 țări (Irlanda, Scoția, Olanda, Franța, Italia, Slovenia, Croația, Polonia, România și Turcia) am descoperit mai multe despre noi, despre noul program Erasmus+, despre sănătatea mintală și despre pașii ce trebuie urmați în scrierea unui proiect.

Trainerii Dermot și Sanne au folosit metode vizuale, participative și de lucru în echipă pentru a implementa diferitele activități din fiecare zi. Au fost activități multe, frumoase, productive și informative, iar aici o să vă împărtășesc o mică-mică parte din ele. Am început a ne cunoaște cu ajutorul joculețelor de teambuilding, printre care și „jocul atomului” – hop-țop ne-am grupat în funcție de diferite caracteristici, observând astfel lucrurile care ne diferențiază și cele care ne aseamănă. Am învățat mai multe despre noul program Erasmus + și despre etapele scrierii unui proiect de schimburi de tineri: provocări, potențiale bariere, modalități concrete de a implica tinerii etc., pentru ca mai apoi să concepem, în echipe, programul pe zile al unui schimb de tineri. După cum era de așteptat, dat fiind faptul că fiecare dintre participanți era implicat într-o organizație care promova sănătatea mintală, am discutat despre ce ne vine în minte atunci când spunem „sănătate mintală”. Pentru a evidenția complexitatea problemelor cu care ne putem întâlni și nevoia importantă de a promova sănătatea mintală, am lucrat în grup la crearea unui personaj fictiv căruia i-am atribuit anumite trasături personale, de mediu și sociale, am definit o situație critică prin care aceasta ar putea trece, iar apoi am căutat o modalitate adaptativă de a o rezolva. Una dintre activitățile cele mai dragi mie a fost aceea de a fotografia în orașul Bray concepte care să ilustreze 5 lucruri recomandate pentru optimizarea/ menținerea sănătății mintale:

1. Acceptă-te
2. Conectează-te
3. Contribuie
4. Fi sănătos
5. Conștentizează-ți gândurile

Folosind metoda COMPASS-ului ne-am prezentat ONG-ul, iar ceilalți și-au putut exprima compatibilitatea cu viziunea noastră și viceversa, astfel încât la sfârșitul perioadei am discutat cu persoane specifice și am făcut planuri concrete pentru viitoarele parteneriate și proiecte Erasmus +.

 Articol realizat de Iulia Man, voluntar Minte Forte