Fii cel mai bun prieten al tău – Acceptarea necondiționată de sine

Asociația Minte Forte

vă invită la un nou Atelier de dezvoltare personală

            Tu te accepți pe tine însuți/însăți?

            Trecem prin viață folosindu-ne de o scală de valori pentru a ne aprecia pe noi înșine și pe alții. Stima de sine reprezintă măsura în care ne considerăm valoroși pe această scală. Însă această estimare este foarte subiectivă. Dacă noi ne evaluăm mai negativ, alte persoane pot să ne facă o evaluare mai pozitivă, de exemplu.

            Împreună cu psihologul Mihaela Dancea te invităm să te oprești o clipă din a încerca să te transformi în persoana care vrei să devii și să afli cine ești acum, la atelierul de dezvoltare personală „Acceptarea necondiționată de sine”.

            La atelier vom învăța ce este acceptarea necondiționată a propriei persoane, vom afla de ce ne autoevaluăm așa cum o facem și cum să procedăm pentru a ne accepta mai ușor cu bune și cu rele.

            Acceptarea unei situații așa cum este reprezintă primul pas înspre dobândirea controlului asupra ei. Așa că, atâta timp cât nu putem să ne uităm în oglindă și să acceptăm ceea ce vedem, suntem incapabili să facem schimbări notabile în comportamentul nostru. Acceptarea necondiționată nu înseamnă să cădem pradă delăsării, ci mai degrabă acceptarea lucrurilor așa cum sunt, luând în considerare ce putem îmbunătăți.

          

            Despre aceste lucruri și multe altele vom discuta vineri, 25 iunie 2014, de la ora 18:00 la Casa Potpourri (str. Emil Racoviță, nr.20)

            Înscrierile se fac până la data de 24 iulie la adresa dezvoltare.personala@minteforte.ro. Taxa de participare  - 10 lei/persoana

          
            Despre psiholog

            Mihaela Dancea este psiholog clinician și psihoterapeut în psihoterapii cognitive și comportamentale.

            „Îmi place să mă ghidez după deviza «Trebuie să îndrăznesc, fie că izbutesc fie că nu» (Euripides). În practica mea pun accentul pe profesionalism și pe oferirea unor servicii de calitate,   într-un mediu prietenesc și relaxat.”

           

Atelier de dezvoltare personală: Mindfulness - arta de a trăi prezentul

Ce este viața? O destinație sau o călătorie?

Vă invităm să răspundem împreună la aceste întrebări prin „trăire”, prin experimentarea prezentului, al „aici și acum”.

Toate discuțiile pe care le vom purta le vom dubla cu experiență. Vom trece împreună printr-o serie de meditații* și exerciții simple pentru a descoperi infinitatea care se ascunde în momentul prezent. Vom afla ce este mindfulness-ul, cum și când îl putem folosi, la ce ne ajută și cum este acesta utilizat în practica medicală și psihologică actuală.

*Meditațiile care vor avea loc la acest atelier sunt neutre din punct de vedere religios. Credințele și convingerile spirituale ale participanților nu vor fi atacate în niciun fel prin practicarea acestor meditații.

Desfășurare

Atelierul va avea loc duminică, 29 iunie de la 12:00-17:00 (pauză de masă inclusă) la sediul Minte Forte, strada Rene Descartes, nr.6.

Înscrierile se fac printr-un e-mail trimis la dezvoltare.personala@minteforte.ro până în 28 iunie. Taxa de participare este 10 lei.

Despre Șerban Condrea:

“Îmi aduc aminte și acum faptul că răspunsul meu la întrebarea „ce vrei să te faci când vei fi mare?” a fost „cercetător”. Am fost dintotdeauna interesat de misterul cotidianului și asta a ajuns să fie și o preocupare de-a mea în domeniul carierei. Am descoperit mindfulness-ul într-o perioadă a vieții mele în care lăsasem această dorință de a descoperi să îmi acapareze în totalitate viața și abia atunci am înțeles faptul că nu pot investiga ceea ce nu trăiesc cu adevărat. Echilibrul pe care l-am dobândit odată cu această practică m-a ajutat pe absolut toate planurile vieții mele și atunci am înțeles faptul că acest secret trebuie împărtășit. Sunt de părere că pot învăța pe și de la oricine prin discutarea propriilor experiențe și viziuni, așa că privesc tot timpul cu entuziasm orice oportunitate de a discuta cu oameni noi, cu diverse istorii de viață.”

SSM5 la cald, ziua 6 - Biblioteca Vie

Sâmbătă, 24 Mai 2014, în a şasea zi a Săptămânii Sănătăţii Mintale, Asociaţia Minte Forte a invitat pe toată lumea pasionată de citit, să deschidă o carte şi să îi cunoască povestea, în cadrul evenimentului non-formal „Biblioteca Vie”.

Ce este Biblioteca Vie?

Doar prefaţa cărţii avea formatul de hârtie binecunoscut. Citeai în prefaţă o scurtă descriere a unei poveşti de viaţă: o persoană care s-a luptat cu drogurile, o alta care a învins panica, schizofrenia sau depresia. Iar pentru a afla detaliile poveştii, urcai în sălile Centrului British Council din Cluj şi stăteai de vorbă cu Omul care a trecut prin povestea a cărei scurtă descriere ai citit-o.   

Aşadar, trebuia să fii pasionat de citit într-un mod special şi inedit. Cartea era vie şi se deschidea cu adevărat abia când ajungeai în faţa ei. „Cartea” purta un dialog cu tine, îţi răspundea la orice întrebare sau curiozitate şi te ajuta să înţelegi ce înseamnă să te confrunţi cu drogurile, cu panica, schizofrenia sau depresia.

Am citit mai întâi titlurile cărţilor:

·                     „Când totul a devenit prea mult”

·                     „Atacând panica”

·                     „Povestea mea cu schizofrenia”

·                     „Ieşirea din infernul drogurilor”

·                     „Omul de astăzi, povestea de ieri...”

 Am citit apoi, cu atenţie, descrierea fiecărei cărţi. Înainte de a fi eu cea care ajunge în faţa unei “cărţi”, am văzut în jur pe cineva care deja avusese o discuţie cu o „carte” şi pe altcineva care aştepta. Şi am vrut să aflu motivele pentru care există pasionaţi de citit într-un mod atât de diferit.

Motivele din spatele Participantului

Motivele celor prezenţi, şi care doreau să afle poveşti dificile de viaţă chiar de la oamenii care le-au trăit, erau diverse.

·                     Dorinţa de auto-cunoaştere: Unii dintre participanţi căutau să se regăsească în stările pe care „cărţile” le-au trăit. Doreau să afle dacă pot aplica în viaţa lor metode folosite de oameni care au trecut prin situaţii similare. Voiau să ştie că nu sunt singuri şi că mai sunt şi alţii care s-au luptat cu depresia, cu panica sau cu drogurile.

·                     Dorinţa de informare, învăţare şi înţelegere: O doamnă care avea două fiice adolescente dorea să înţeleagă cum se poate învinge lupta cu drogurile, când tentaţiile sunt la tot pasul. O altă doamnă, profesoară de profesie, voia să-şi înţeleagă şi să-şi ajute fratele care suferea de atacuri de panică. Un psiholog venit în calitate de participant a trecut prin depresie şi dorea să afle cum au reuşit alţi oameni să depăşească aceasta situaţie dificilă şi să înveţe din experienţa lor. De asemenea, credea că experienţele negative de viaţă sunt cele care ne formează mai mult şi mai puternic decât cele pozitive. 

·                     “Trăirea unei experienţe inedite de viaţă”, a mărturisit altcineva, prin faptul că a avut ocazia să discute cu oameni suficient de curajoşi cât să îşi recunoască problemele în faţa unor străini.

·                     O studentă la Litere a descris discuţia pe care a avut-o cu una dintre „cărţi” ca fiind „un bandaj pentru suflet”.

Motivele din spatele „Cărţii”  

Mai departe, am decis să deschid şi eu o carte. Voiam să aflu motivele pentru care cineva ar împărtăşi în acest mod, o experienţă grea din viaţa lui.

M-au impresionat uşurinţa şi deschiderea cu care oamenii vorbeau despre astfel de experienţe. M-a impresionat cum răspundeau deschis la orice întrebare, chiar dacă tu nu ai trecut prin aceeaşi situaţie vreodată, cum nu căutau înţelegerea (compasiunea) ta, ci doar să te ajute pe tine să înţelegi. Cum vedeau experienţa lor ca pe un alt subiect de conversaţie şi cum recunoşteau deschis că nu fac altceva decât să vorbească despre ei înşişi, iar experienţa schizofreniei sau a atacurilor de panică a rămas parte din ei înşişi.  

Doreau să-i ajute pe ceilalţi să conştientizeze ce înseamnă o boală mintală şi să-i informeze în legătură cu simptomele acesteia. Am aflat astfel, că schizofrenia se manifestă prin stări de agitaţie, halucinaţii (voci care te îndeamnă să-ţi faci rău) sau coşmaruri repetate. Am aflat că cei din jur nu-şi dau seama de cele mai multe ori, că tu treci printr-un atac de panică şi că în acele momente, persoana bolnavă „nu urlă pe stradă”, nu-şi pierde controlul, ci doar se teme că şi-l va pierde. Şi cu cât reuşeşti să identifici mai repede problema pe care o ai şi să apelezi la ajutorul unui specialist, cu atât tratarea atacurilor de panică este mai uşoară.   

Cei mai mulţi iubitori de citit nu s-au putut opri la o singură carte. La un moment dat, trei dintre participante au ales să deschidă împreună aceeaşi carte şi au purtat o discuţie de grup cu una dintre „cărţi”. Altfel spus, au ales să cunoască împreună, „omul de astăzi şi povestea lui de ieri”...

Asociaţia Minte Forte este recunoscătoare tuturor celor care, într-o după-amiază însorită de sâmbătă, au preferat să fie „Cărţi Vii”, precum şi celor care au ales să se oprească din plimbarea prin parc şi să deschidă pentru câteva minute o „carte” specială. De asemenea, mulţumim Centrului British Council Cluj pentru primirea într-un spaţiu atât de cald şi de potrivit pentru evenimentul nostru!

 Articol realizat de Simona Țiplea

  

SSM5 la cald, ziua 6 - Atelier de dezvoltare personală prin Scriere creativă cu Oana Rebega

Scriitori și mai-puțin-scriitori ne-am adunat sâmbătă, 
24 mai 2014, la Facultatea de Teologie pentru învăța cum să punem pixul pe foaie într-o manieră creativă. Psihologul Oana Rebega ne-a vândut (e doar o expresie!) câteva ponturi despre cum să nu mai lăsăm foaia să rămână goală, convingându-ne că tot ce avem nevoie este un punct de plecare.

Așadar, tu ce ai face dacă ai fi un cerc?

Am aflat astăzi că atunci când ne așezăm în fața unei foi goale, fie ea digitală sau de hârtie, trebuie să plecăm de undeva – de la o emoție, o idee, o imagine sau o amintire. Orice poate fi scris sau descris este de ajuns pentru a da startul unei propoziții și, cine știe, poate unei adevărate cascade de text.

Mici provocări, cum ar fi conturarea unei emoții folosind doar 5 cuvinte și-o culoare, ne-au dovedit că o metodă bună de a fi creativ este să încerci să oferi scrisului o haină de joc. Nu știi niciodată cum un mic experiment de genul acesta poate da naștere unui fir narativ. În orice caz, nu toate cuvintele care le scrijelim pe foaie ajung să fie publicate, nu? Așa că: liber la experimentat!

Însă chiar dacă putem să ne jucăm atunci când scriem, asta nu înseamnă că nu ar trebui să luăm scrisul în serios. Una din multele sale aplicații poate fi cea de consiliere și de terapie personală. Deși am fost avertizați că scrisul fără ajutor de specialtate poate să fie insuficient ca terapie pentru afecțiuni de ordin clinic, am fost asigurați de faptul că ventilarea emoțională este unul din efectele cele mai comune ale scrisului. Fie că este vorba despre un eveniment de viață mai puțin plăcut sau avem nevoie de ordine în gândurile noastre, așternutul câtorva propoziții pe foaie ne poate ajuta în acest sens.

Și atunci ce rămâne de făcut? Păi, în primul rând trebuie să începem să scriem. Sună simplu, dar este într-adevăr simplu? Pentru a evita pauzele lungi de la scris, am învățat că în primul rând trebuie să ne autoexplorăm. Când anume ne place nouă cel mai mult să scriem? Poate cafeaua de dimineață este momentul oportun să mai mâzgâlim un gând pe foaie sau poate că lumina veiozei aprinsă după o zi lungă de experiență este perioada care ne convine cel mai mult. Nu există o rețetă universală, așa că rămâne să ne descoperim singuri propriile preferințe. Și să nu vă faceți griji că nu aveți timp să scrieți. Nu trebuie să scriem un roman în 3 ore. Uneori, chiar și o singură frază pe zi este suficientă.

Am înțeles totul? Suntem pregătiți de scris? “...dar ce anume să scriu?” Am primit sfaturi și în acest sens, nu vă faceți griji. De la scrisori către persoane dragi sau mai puțin dragi nouă (dar care nu trebuie neapărat să le și trimitem), jurnale ale experiențelor noastre cotidiene, blog-uri care mai de care mai interesante, scurte povestiri sau anectode sau poate chiar poezie, paleta de alegeri este una foarte largă. Și să ne aducem aminte: nu tot ceea ce scriem trebuie publicat. Crezi că nu ți-a ieșit bine textul care l-ai scris azi? E total în regulă. Am fost asigurați de faptul că scrisul este o deprindere și se îmbunătățește odată cu timpul și cu exercițiul.

Te-am convins să începi un text? Dacă n-ai idei de unde să pleci, revenim cu întrebarea de la începutul articolului: Tu ce ai face dacă ai fi un cerc?

Articol realizat de Șerban Condrea

Sunteți interesați de scrierea creativă ca metodă de terapie și dezvoltare personală? Prin proiectul Centrul Minții, Minte Forte vă oferă o serie de terapii de grup prin metode expresive, printre care și scrierea creativă. Mai multe detalii puteți găsi la LINK și pe pagina noastră de Facebook

SSM5 la cald, Ziua 5 - Cafeneaua cu suflet

Cu sufletul la o cafea 

Petrecerea timpului cu prietenii într-o cafenea este unul dintre lucrurile care pe mulţi ne bucură, dar este rară ocazia când în loc de discuţiile pe teme cotidiene vorbim despre ceea ce ne face fericiţi în viaţă.

Cafeneaua cu suflet, eveniment non-formal organizat de Minte Forte în cadrul Săptămânii Sănătăţii Mintale, vineri seara în La Cizmărie, şi-a propus să adune participanţii în jurul unor teme de discuţii poate prea puțin abordate la întâlnirile obișnuite de socializare. Printre temele propuse se numărau următoarele: cum depăşim evenimentele nefericite, ce ne face fericiţi în viaţă, cum îmbinăm viaţa personală cu cea profesională, de ce să mergem la psiholog.

În acelaşi moment când Zilele Clujului îşi făceau al IV-lea debut, cu sunetul ropotului de ploaie de vară pe fundal, participanţii s-au grupat la două mese, iar discuţiile au început cât se poate de firesc.

În timp ce unul dintre grupuri a pornit discuţia de la viaţa profesională îmbinată cu cea personală şi a continuat spre ce ne face fericiţi în viaţă, la cealaltă masă au început prin a vorbi despre cum trecem peste evenimentele nefericite. Şi deoarece să ne exprimăm numai prin cuvinte asupra acestor teme importante nu este de ajuns, participanţii au acompaniat discuţia cu muzică de chitară, iar părerile şi experienţele exprimate au fost spuse în trei limbi.

Sprijinul familiei şi a persoanelor dragi reprezintă un ajutor în trecerea peste evenimentele nefericite, dar şi distanţarea de problemă, evitarea gândirii asupra ei este o metodă amintită de participanţii la Cafeneaua cu suflet. Totodată muzica, dansul, umorul sunt la fel de importante în acest proces de gestionare a emoțiilor provocate de evenimentul nefericit. Sentimentele care ne pot cuprinde în astfel de momente, precum furia, ar putea fi soluţionate prin recunoaşterea, interiorizarea și raționalizarea lor, a spus unul dintre participanți. „De ce simt asta? Ce face acest sentiment aşa de puternic?” – ar fi întrebările pe care ni le putem pune. Ne încurajează următorul sfat: „Poţi trece peste orice, dar este greu. Este nevoie de exerciţiu. Ca un muşchi – psihicul devine mai puternic cu cât există mai mult exerciţiu.”

De cele mai multe ori vorbim despre probleme și uităm să exprimăm ce ne face fericiți. Unul dintre grupuri a conturat o discuţie la nivel înalt, despre ce înseamnă să fii fericit. Fericirea se află în lucruri mărunte – deoarece „marea n-ar fi nimic fără picături.” Socializarea şi petrecerea timpului cu grupul de prieteni în cadruri diverse, dansul, activităţile de voluntariat sunt deprinderi de toate zilele, lucruri poate neînsemnate, care ne menţin starea de bine „Fericirea nu este un ţel îndepărtat, ci un drum de parcurs” ne-a spus unul dintre participanți.

Participanţii la discuţia de la Cafeneaua cu suflet au vorbit despre fericirea în viaţă, despre aşteptarea unui ideal în loc de a vedea fericirea oferită la tot pasul. Astfel neatingerea idealului ne provoacă mari dezamăgiri. Este important să trăim clipa. „ Dacă ai muri mâine ce ai vrea să faci în acest moment? Ai continua ceea ce faci acum sau ai vrea să faci ceva diferit?” sunt întrebări pe care poate ar fi util să ni le punem din când în când.

În viaţă trebuie să faci unele alegeri, care pot aduce câteodată bucurie, alteori nefericire. Totuşi, este de ajutor să ai un sens care integrează atât lucrurile pozitive, cât şi cele negative care ţi se întâmplă. Astfel, eventual, poţi fi fericit „per total”.

Cafeneau cu suflet, pe ritmul muzicii de chitară, s-a încheiat într-o atmosferă prietenească, cu discuţii asupra unor curiozităţi – astfel a fost întrebarea dacă psihologul merge la psiholog, iar răspunsul a fost afirmativ. Deoarece nici neurochirurgul nu se poate opera pe propriul encefal. Iar psihologii mintefortişti prezenţi la cafenea nu numai că au încercat să ajute în a răspunde la unele întrebări importante, dar şi ei înşişi, ca orice om, sunt în continuă căutare de răspunsuri. Astfel, participanţii s-au îmbogăţit reciproc cu sfaturi și sugestii, dar mai ales cu bunăstare.

Mulțumim La Cizmărie pentru găzduirea evenimentului, mulțumim tuturor participanților.

Articol realizat de Mária Rajka

SSM5 la cald, Ziua 4: Perfecționismul și implicațiile sale, cu Liviu Crișan

A patra zi a Săptămânii Sănătății Mintale l-a avut ca invitat pe psihologul drd. Liviu Crișan, care ne-a vorbit despre perfecționism și implicațiile sale. Publicul a avut ocazia să îl asculte vorbind despre ce înseamnă să fi perfecționist, care sunt costurile și capcanele acestui lucru, dar și ce putem face pentru a combate gândirea și comportamentele de tip perfecționist.

Mai în glumă, mai în serios, Liviu s-a definit pe sine ca fiind „un perfecționist în recuperare” și ne-a arătat chiar cum și-a refăcut slide-urile cu o noapte înainte de prezentare! Prelegerea sa s-a axat pe acel tip de perfecționism care ne împiedică să funcționăm și care poate fi definit ca:

• Fixarea unor standarde foarte înalte, pentru orice fel de sarcini (ex. un proiect școlar - „Totul trebuie să fie 100% perfect”)
• Autocritică severă atunci când persoana își evaluază performanța (orice abatere de la standarde este considerată o dezamăgire față de sine – „O performanță de 90% este egală cu 0.”)
• Aspectul cel mai negativ: persoana se apreciază în mod global (valoarea sa ca om) din prisma performanței considerată imperfectă („Voiam 100% perfecțiune, am obținut 90% perfecțiune. Asta e egal cu 0, deci eu sunt egal cu zero.”)

În continuare, Liviu a făcut o „anatomie” a perfecționistului, descriind cum se poartă, ce simte și ce gândește un perfecționist:

• Are gândire perfecționistă: impune standarde foarte înalte și are reguli rigide. Este sensibil la erori, strict cu sine însuși și cu ceilalți și pedepsește asupru erorile.
• Are comportamente tipice: verifică excesiv fiecare aspect al muncii sale, nu poate delega sarcini, ascunde greșelile în loc să fie onest și încearcă să controleze percepția celorlalți despre sine. Totodată, evită anumite lucruri de teama că oricând ar putea să facă o greșeală, iar acest lucru ar fi insuportabil.
• Are automatisme: Cu timpul, perfecționismul se transformă într-un reflex: este constant nemulțumit, nimic nu e vreodată destul de bun.
• Are o lipsă de încredere cronică: atât în sine, cât și în ceilalți – asta deoarece consideră că dacă ceilalți vor observa că nu este perfect, îl vor părăsi, abandona, sau îl vor desconsidera total.

Cum se naște perfecționismul?

Psihologul a creionat originile perfecționismului, vorbind despre:

• Părinți critici, cu standarde înalte
• Un atașament anxios în copilărie
• Istoria unui abandon (ex. copilul se învinovățește pentru divorțul părinților)
• O școală de elită
• Profesori severi
• Lipsa unui model adecvat
• Recompensele primite pentru comportamentul perfecționist

Odată născut, perfecționismul tinde să se auto-perpetueze din cauză că persoana se mișcă într-un cerc vicios, din care orice ar face, ajunge la aceeași dezamăgire, tristețe, anxietate sau chiar depresie. Cu ajutorul unei diagrame, Liviu a simplificat acest proces și a reușit să ne explice cum:

• (1) Ne setăm standarde înalte (2) pe care nu le putem atinge (eșuăm puțin sub pragul de perfecțiune) (3) pentru ca mai apoi să ne autocriticăm foarte asupru (1) și să ridicăm și mai mult standardele

sau

• (1) Ne setăm standarde înalte (2) pe care le atingem (3) însă desconsiderăm succesul nostru, pe motive cum ar fi: „Asta nu e performanță, oricine ar fi putut.” sau „De fapt nu a fost bine 100%.” (1) și ridicăm și mai mult standardele, pentru a ne demonstra că putem reuși în orice condiții.

„Totuși... Este copleșitor să fi perfecționist”, a anunțat Liviu, după ce a admis că există într-adevăr povești de succes ale unor oameni care nu s-au mulțumit cu o performanță aproape perfectă.

Paradoxl perfecționismului

Acesta se referă la faptul că persoanele perfecționiste consideră că efortul pe care îl depun este direct proporțional cu rezultatul final. Însă de cele mai multe ori nu este așa. Până la un punct, efortul, motivația, standardele înalte și sacrificiile contribuie într-adevăr liniar la „acumularea” performanței. Însă de la un punct încolo, prea mult efort poate să însemne stress, emoții negative, exagerare și suferință, iar asta, inevitabil, va scădea performanța și va periclita succesul. Liviu a sintetizat costurile perfecționismului:

• Stress exagerat
• Program supra-aglomerat
• Performanță redusă
• Creativitate redusă
• Anxietate și depresie
• Relații tensionate cu ceilalți
• Izolare socială
• Șomaj/abandonul studiilor sau al responsabilităților
• Abuz de substanțe

O latură ascunsă a perfecționismului este procrastinarea. Poate nu este intuitiv pentru mulți, însă s-a dovedit că perfecționiștii au mai multe comportamente de autosabotare, prin crearea unor condiții de mediu care să justifice dacă și când o sarcină nu le iese perfect („Dacă aș fi avut mai mult timp, sigur ieșea de 10!”)

Ce e de făcut, atunci?

În primul rând, Liviu ne-a povestit din experiența sa ca terapeut că perfecționiștii nu vor să se schimbe, pentru că ei cred că au ajuns să fie performanți tocmai datorită trăsăturilor lor perfecționiste. Prin urmare, Liviu le cere acestora să deseneze pe un cerc cât de mult le ocupă perfecționismul viața, pentru ca mai apoi să „înghesuie” și celălalte sfere ale vieții lor (familia, prietenii, hobby-urile etc.). Astfel, pacienții își dau seama că pot să reducă din comportamentele perfecționiste și să lase loc și altor lucruri. În cele ce urmează, Liviu ne-a dat câteva sfaturi pentur a învinge tendințele perfecționiste (într-un stil cald și inspirațional):

• Să vedem și nuanțele de gri ale vieții: nu există doar lucruri făcute mizerabil sau lucruri făcute impecabil.
• Să cunoaștem și să aplicăm Principiul lui Pareto: 80% dintre realizări și succes sunt realizate cu 20% din efort. Are rost să investim încă 80% din efort doar pentru a „finisa” performanța și a o ridica la 100%?
• Să căutăm activități care ne determină o stare de „flow”, adică ne captivează doar de dragul activității.
• Să facem unele lucruri contrar față de ceea ce ne dictează perfecționismul – de exemplu, dacă avem tendința de a verifica de 5 ori un text, să îl verificăm o singură dată...și să vedem ce se întâmplă. Am putea fi surprinși să vedem că lucrurile nu vor scăpa de sub control!
• Să ne înconjurăm câteodată de oameni relaxați și să vedem cum e să faci activități fără să insiști ca ele să iasă perfect.
• Să observăm natura, pentru că ea nu are standarde, ea pur și simplu există și ne putem bucura de ea oricând, oriunde. 
  
  
  Ați putea fi interesați și de...
  
  
  • Articolul „Procrastinarea” a site-ului nostru, pe tema amȃnării nejustificate a ȋnceperii unei acţiuni: LINK
  • Articolul„Personalitatea obsesiv compulsivă”, care împarte trăsături cu comportamentul perfecționist: LINK
  • Serviciile de consiliere și psihoterapie oferite la prețuri accesibile prin proiectul nostru Centrul Minții: LINK
  
  

Material realizat de Claudia Găgeanu

SSM5 la cald, Ziua 3: Cum dobândim rezistență emoțională?, cu Aurora Szentagotai

În ziua a treia a Săptămânii Sănătății Mintale, 21 mai, am avut parte de o nouă prelegere din seria prezentărilor organizate de către Minte Forte, susținută de psihologul Aurora Szentagotai. Tema care a trezit interesul clujenilor, făcând sala Media din Biblioteca Județeană „Octavian Goga” arhiplină, a fost „Cum dobândim rezistență mintală?”.

Ce am aflat din această prezentare?

Am aflat că suntem oameni și că în fața tracasărilor cotidiene, a evenimentelor de viață majore și a traumelor suntem concepuți să avem reacții, un răspuns la aceste evenimente percepute ca amenințătoare pentru starea noastră de bine, fizică și psihologică, și pentru care nu avem strategii curente.

Un prim tip de reacție în cazul experiențelor negative este și cel mai răspândit, având o proporție de 35%-65%, este reziliența, care înseamnă capacitatea individului de a-și reveni, „de a merge mai departe” și nu înseamnă lipsa emoțiilor negative.

Un al doilea tip de reacție este cel care presupune reziliență în timp, regăsindu-se într-o proporție de 15%-25%, iar o proporție de 5%-30% reprezintă segmentul de oameni care implică o reacție puternică și cronică, de natură patologică, la evenimente nefaste.

Care sunt sursele rezilienței?

Capacitatea unei persoane de a fi rezilientă ține de factori care nu pot fi controlați, cum ar fi cei biologici și caracteristicile stresorului, în special durata și intensitatea. Ceea ce trebuie să știm este că deși impactul evenimentului nefercit ține și de componenta genetică, precum și de faptul că stresul prelungit scade capacitatea organismului de adaptare, efectul acestuia poate fi compensat. În astfel de momente, persoana trebuie să se concentreze pe factorii care pot fi controlați, pe ceea ce funcționează, având în acest mod o atitudine flexibilă și pragmatică.

Ce caracteristici are o persoană rezilientă?

O persoană rezilientă se diferențiază de alte pesoane prin următoarele caracteristici:

• Are o abordare flexibilă asupra vieții și nu rigidă, iar acest lucru este important, deoarece anumite evenimente din viața fiecăruia nu pot fi prevenite sau controlate.
• Are un mod specific de a vedea lumea prin convingeri sănătoase despre sine, ceilalți și viață.
• Se acceptă pe sine și cu bune și cu rele, și nu ca o sumă a defectelor, ci având capacitatea de a înțelege că efectele nefericite ale unui eveniment nu evaluează calitățile sale ca persoană, fiind vorba doar de un comportament greșit la un moment dat.
• Înțelege că uneori viața nu poate fi schimbată și atunci persoana trebuie să se schimbe.
• Are parte de sprijin social, care oferă un ajutor emoțional și informațional.
• Se înconjoară de emoții pozitive, cultivându-le în mod constant.

Recomandări

• Evitați catastrofarea, iar acest lucru înseamnă să nu vedeți criza apărută ca o problemă insurmontabilă.
• Acceptați schimbarea ca o parte integrantă a vieții.
• Mențineți o imagine sănătoasă asupra propriei persoane.
• Găsiți sens în ceea ce se întâmplă.
• Urmăriți-vă scopurile și dezvoltați-vă pe mai multe domenii.
• Focalizați-vă pe problemele aflate sub controlul dumneavoastră.
• Acceptați ajutorul și susținerea celor apropiați.
• Dezvoltați relații noi.
• Ajutați-i pe alții.
• Reevaluați situația și găsiți părti pozitive.
• Creați momente care generează emoții pozitive.
• Recurgeți la umor.

Ați putea fi interesați și de...

• Articolul „Metode de apărare”, pe tema mecanismelor de coping la care putem apela în fața situațiilor de viață stresante: LINK
• Articolele din secțiunea „Obiceiuri ce mențin sănătatea mintală” a site-ului nostru, cu informații despre cum dieta, exercițiile fizice și meditația ne pot ajuta bunăstarea mintală: LINK
• Serviciile de consiliere și psihoterapie oferite la prețuri accesibile prin proiectul nostru Centrul Minții: LINK

Material realizat de Andreia Iacob.