Scriitori și
mai-puțin-scriitori ne-am adunat sâmbătă, 24 mai 2014, la Facultatea de Teologie pentru învăța cum să punem pixul pe foaie într-o manieră creativă. Psihologul Oana Rebega ne-a vândut (e doar o expresie!) câteva ponturi despre cum să nu mai lăsăm foaia să rămână goală, convingându-ne că tot ce avem nevoie este un punct de plecare.
Așadar, tu ce ai
face dacă ai fi un cerc?
Am aflat astăzi că
atunci când ne așezăm în fața unei foi goale, fie ea digitală sau de hârtie,
trebuie să plecăm de undeva – de la o emoție, o idee, o imagine sau o amintire.
Orice poate fi scris sau descris este
de ajuns pentru a da startul unei propoziții și, cine știe, poate unei
adevărate cascade de text.
Mici provocări, cum
ar fi conturarea unei emoții folosind doar 5 cuvinte și-o culoare, ne-au
dovedit că o metodă bună de a fi creativ este să încerci să oferi scrisului o
haină de joc. Nu știi niciodată cum un mic experiment de genul acesta poate da
naștere unui fir narativ. În orice caz, nu toate cuvintele care le scrijelim pe
foaie ajung să fie publicate, nu? Așa că: liber la experimentat!
Însă chiar dacă
putem să ne jucăm atunci când scriem, asta nu înseamnă că nu ar trebui să luăm
scrisul în serios. Una din multele sale aplicații poate fi cea de consiliere și
de terapie personală. Deși am fost avertizați că scrisul fără ajutor de
specialtate poate să fie insuficient ca terapie pentru afecțiuni de ordin
clinic, am fost asigurați de faptul că ventilarea emoțională este unul din
efectele cele mai comune ale scrisului. Fie că este vorba despre un eveniment
de viață mai puțin plăcut sau avem nevoie de ordine în gândurile noastre,
așternutul câtorva propoziții pe foaie ne poate ajuta în acest sens.
Și atunci ce rămâne
de făcut? Păi, în primul rând trebuie să începem să scriem. Sună simplu, dar
este într-adevăr simplu? Pentru a evita pauzele lungi de la scris, am învățat
că în primul rând trebuie să ne autoexplorăm. Când anume ne place nouă cel mai
mult să scriem? Poate cafeaua de dimineață este momentul oportun să mai
mâzgâlim un gând pe foaie sau poate că lumina veiozei aprinsă după o zi lungă
de experiență este perioada care ne convine cel mai mult. Nu există o rețetă
universală, așa că rămâne să ne descoperim singuri propriile preferințe. Și să
nu vă faceți griji că nu aveți timp să scrieți. Nu trebuie să scriem un roman
în 3 ore. Uneori, chiar și o singură frază pe zi este suficientă.
Am înțeles totul?
Suntem pregătiți de scris? “...dar ce anume să
scriu?” Am primit sfaturi și în acest sens, nu vă faceți
griji. De la scrisori către persoane dragi sau mai puțin dragi nouă (dar care
nu trebuie neapărat să le și trimitem), jurnale ale experiențelor noastre
cotidiene, blog-uri care mai de care mai interesante, scurte povestiri sau
anectode sau poate chiar poezie, paleta de alegeri este una foarte largă. Și să
ne aducem aminte: nu tot ceea ce scriem trebuie publicat. Crezi că nu ți-a ieșit bine
textul care l-ai scris azi? E total în regulă. Am fost asigurați de faptul că
scrisul este o deprindere și se îmbunătățește odată cu timpul și cu exercițiul.
Te-am convins să
începi un text? Dacă n-ai idei de unde să pleci, revenim cu întrebarea de la
începutul articolului: Tu ce ai face dacă ai fi un cerc?
Articol realizat de Șerban Condrea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu