Atelier „Învață să înveți”

Vă invităm la un nou atelier de dezvoltare personală, de data aceasta pe tema „Învață să înveți”.

Dată: sâmbătă, 25 aprilie
Locaţie: La cizmărie (etaj) str. Samuil Micu, nr. 6
Oră: 16:00-19:00
Înscriere: dezvoltare.personala@minteforte.ro
Taxă de participare: 10 RON

Despre atelier:
Vino să afli cum să înveți! Participanții la acest atelier vor învăța în mod practic tehnici de învățare eficientă în orice domeniu care presupune achiziție de cunoștiințe formale (ex. școală, facultate, plan profesional, limbă străină).

Tehnicile învățare vor ține de:
-Gestionarea timpului,
-Gestionarea materialului de învățat,
-Evitarea procrastinării,
-Tehnici alternative de asimilare a materialelor de învățat,
-Abordarea eficientă în cazul testelor,
-Cum sa îți atingi potențialul maxim de învățare,
-Tehnici mnemotehnice.

Despre trainer:
Ariadna Mancaș este psiholog clinician și psihoterapeut integrativ, cu experiență în susținerea de ateliere de dezvoltare personală, consiliere individuală și de grup și situații de învățare pentru atingerea potențialului maxim.

Pagina Facebook a evenimentului AICI.

Votați proiectul Minte Forte la COM'ON Cluj-Napoca!

Minte Forte e înscrisă în competiția COM'ON Cluj-Napoca și are nevoie de votul vostru! Mai multe detalii AICI.

Proiectul pe care îl propunem va consta într-un maraton de ateliere și activități pe parcursul unui weekend, cu scopul de a crea un cadru care să favorizeze interacțiunea directă dintre oameni într-un mod distractiv și constructiv. Ne propunem să oferim clujenilor o serie de activități diverse în aer liber, care să reprezinte alternative plăcute de a petrece timpul liber, oportunitatăți de a cunoște oameni și de a-și face prieteni noi și nu în ultimul rănd, ocazia de a învăța lucruri noi și de a contribui la dezvoltarea lor personală. Mesajul pe care îl transmitem este de a renunța pentru un weekend la tehnologie și de a se conecta în mod autentic cu alți oameni, de a trăi experiențe plăcute împreună. Activitățile se vor desfășura în Parcul Central, de dimineața până seara, pe parcursul unui weekend (27, 28 iunie).

Aflați mai multe și votați AICI.

SSM6, Ziua 6 - Seara de arte și psihologie

În ziua a 6-a a Săptămânii Sănătății Mintale a fost timpul să „vorbim”  despre emoțiile noastre explorând diverse canale de comunicare și moduri de exprimare. Astfel, seara de sâmbătă a armonizat artele și psihologia în cadrul unui eveniment non-formal moderat de Alexandra Popeanu, cu activități susținute de Paula Nuțaș și Claudia Găgeanu, toate trei psihologi voluntari în cadrul Minte Forte.

Sâmbătă seara am revenit la etajul Cizmăriei, într-o atmosferă caldă în care am ajuns să  desenăm în ritmuri muzicale, să ascultăm povești și să scriem.

Am început prin a discuta cu Alexandra Popeanu despre legătura dintre artă și terapie și, pornind de la exemplele personale, am observat că art-terapia, chiar auto-terapia prin artă, se regăsește în viața de zi cu zi a fiecăruia, într-o formă sau alta, atunci când ascultăm muzică pentru a ne relaxa, când desenăm sau când scriem în jurnal și așa mai departe. Despre terapiile expresive am aflat că:

-        persoanele au modalități diferite de a-și exprima lumea interioară, iar metoda clasică, verbal, este doar una dintre ele,

-        terapiile expresive oferă alternative creative de a ne scoate în evidență trăirile și universul interior, facilitând exprimarea personală prin modalitatea care ni se potrivește fiecăruia,

-        terapiile expresive pot fi utile nu numai pentru rezolvare dificultăților pe care le întâmpinăm, ci și pentru dezvoltare personală si autocunoaștere,

-        rolul psihologului este de a stabili obiectivele terapeutice, a oferi o structură și de a facilita călătoria persoanei spre auto-explorare.

Paula Nuțaș a dat startul activităților cu o îmbinare între muzică și desen. Am fost introduși în trei stări diferite cu ajutorul a trei melodii și am încercat să desenăm pe hârtie emoțiile pe care le-au trezit în noi fiecare dintre melodii. Când ne-am împărtășit reprezentările, am observat că:

-        muzica ne poate evoca diverse stări, iar cel mai des întâlnite ieri au fost relaxarea și trecerea timpului; în același timp, o melodie ne poate trezi diverse amintiri legate de contextul în care am ascultat-o, persoana care ne-a arătat-o prima dată sau ne poate declanșa imaginația pentru posibile semnificații ale melodiei.

-        există un element central în experiențele noastre, însă fiecare dintre noi îi adaugă un ingredient special, care ne face unici.

-        unora le-ar fi fost mai ușor să se exprime verbal, în timp ce pentru alții desenul a facilitat procesul.

-        în funcție de obiectivele noastre, putem să desenăm pentru a ne explora noi înșine emoțiile sau pentru a transmite ceva celorlalți.

În continuare, Claudia Găgeanu ne-a ajutat să ne reamintim cum era când eram copii și ni se citeau povești. Am închis cu toții ochii și ne-am lăsat purtați în spațiul poveștii pe care Claudia ne-o citea (link: http://www.povesticutalc.ro/povesti-Patul-de-la-fereastra.html). După ce am deschis ochii, am discutat despre mesajele pe care ni le-a transmis povestea fiecăruia dintre noi. Ideile care s-au împărtășit au fost legate de:

-        nevoia de a ne îmbogăți viața, uneori chiar dacă asta presupune să mergem dincolo de spațiul realității,

-        responsabilitatea fiecăruia de a-și îmbunătăți viața,

-        disponibilitatea de a face un lucru pentru altcineva benevol, fără posibilitatea obținerii vreunei recompense,

-        recunoștința față de o altă persoană care a făcut ceva pentru a ne îmbunătăți viața.

Apoi, Claudia ne-a cerut să ne reamintim o situație trecută în care cineva a făcut un gest frumos față de noi sau ne-a ajutat în vreun fel și nu am apucat să ne exprimăm recunoștința. Am descris întâmplarea sub forma unei povești și i-am rescris finalul.

Am aflat și despre modalități în care ne putem exprima recunoștința pentru a fi mai fericiți: să scriem în fiecare zi într-un jurnal 3 lucruri bune care ni s-au întâmplat în ziua respectivă și pentru care suntem recunoscători sau să scriem o scrisoare de recunoștință unei persoane care ne-a ajutat cândva.

Prin proiectul Centrul Minții, Minte Forte oferă servicii de consiliere și psihoterapie atât individuală, cât și de grup, iar o formă de servicii mai aproape de sufletul nostru e terapia expresivă de grup.  Terapiile expresive nu necesită talent și creativitate, dar le facilitează într-un cadru plăcut și confortabil și încearcă să evidențieze cât mai ușor acel element esențial care dă unicitate experienței fiecăruia.

Ne-am bucurat mult că v-ați deschis în cadrul Serii de arte și psihologie, că v-ați împărtășit trăirile cu noi și vă așteptăm la grupurile care se vor lansa în curând, mai exact cele de psihodramă, scriere creativă și lectură. Fiți cu ochii pe noi pentru a afla mai multe și a vă înscrie!

Mai multe despre Centrul Minții puteți afla aici: http://minteforte.ro/activitate/centrul-mintii/, iar despre terapiile expresive aici: http://minteforte.ro/ajutor/terapiile-expresive/ .

Articol realizat de Paula Nuțaș, voluntar Minte Forte

 

SSM6, Ziua 5 - Cum susții o persoană cu o boală cronică?, lector univ. dr. Ramona Moldovan

Vineri, 03.04, ne-am întâlnit cu lector univ. dr. Ramona Moldovan pentru a vorbi despre boli cronice și moduri în care putem ajuta pe cineva drag afectat de o astfel de boală. Aceasta a fost ultima dintre cele patru prelegeri organizate în cadrul Săptămânii Sănătății Mentale, ediția a 6-a, de Minte Forte.

Ce sunt bolile cronice? Bolile cronice sunt afecțiuni de durată, care au o evoluție lentă și de regulă nu pot fi prevenite sau vindecate și  nu se remit de la sine. Acestea au impact major atât la nivel economic, cât și social și psihologic, fiind cauza a 63% din numărul total de decese. Exemple de boli cronice sunt: afecțiuni cardiovasculare, cancer, diabet, afecțiuni respiratorii, tulburări mentale severe, afecțiuni genetice, obozitate, artrită etc.

Teoretic, oricine este la risc pentru o boală cronică,  însă există o serie de factori pe care îi putem preveni sau modifica: sedentarismul, fumatul, dieta inadecvată, consumul abuziv de alcool, consumul excesiv de sare, obezitatea.

În continuare, Ramona Moldovan ne-a sfătuit ce putem face pentru a gestiona o boală cronică, fie că noi suntem cei care suferim de ea, sau cineva apropiat:

1.      să gestionăn frustrarea, oboseala, durerea, izolarea. Există multe boli cronice în care durerea nu trece, și de multe ori trebuie să învățăm să coexistăm cu ele, rămânând funcționali.

2.      să facem exerciții fizice pentru menținerea și îmbunătățirea rezistenței, flexibilității

3.      să păstrăm aderența la tratament (fie el medicamentos sau prescripții în legătură cu schimbarea stilului de viață) – trebuie să ne asumăm faptul că tratamentul este pe termen lung sau foarte lung.

4.      să existe o comunicare eficientă cu familia, prietenii sau profesioniștii, chiar dacă persoana bolnavă „nu vrea să deranjeze” sau îi este rușine

5.      să respectăm un plan nutrițional adecvat

6.      să evaluăm tratamente noi și să fie sprijinit în luarea deciziilor.

Ramona Moldovan ne-a propus să ne gândim la întrebarea:

Cum putem să avem o imagine pozitivă asupra vieţii noastre şi să fim fericiți ştiind că viaţa noastră este sever și iremediabil afectată şi urmează (mai devreme sau mai târziu) să se sfârşească?

Răspunsul este: Chiar dacă nu mai putem face nimic, putem fi fericiți.

Cum?

În primul rând, știm ce regrete au oamenii cel mai adesea în fața morții (Bronnie Ware – „Cele mai mari regrete ale persoanelor aflate în pragul morții”), așa că putem trăi în așa fel încât să avem cât mai puține:

1. Aş fi vrut să am avut curajul să duc o viaţă conform propriilor mele convingeri, nu ale altora.
2. Aş fi vrut să nu lucrez atât de mult.
3. Aş fi vrut să am curajul să exprim ce gândesc şi ce simt.
4. Aş fi vrut să petrec mai mult timp cu prietenii mei.
5. Aş fi vrut să îmi dau voie să fiu mai fericit. 

În al doilea rând, putem avea grijă de noi, atât fizic, cât și psihologic: să nu exagerăm cu alcoolul sau fumatul, să avem un stil de viață sănătos. Apoi, să investim cât mai mult în relații calde și apropiate cu oamenii importanți din viața noastră: studiile arată că oamenii care au relaţii calde (cu părinţii, partenerii de viaţă) tind să fie mai sănătoşi fizic şi mental, să câştige mai mulţi bani, să fie mai performanţi sau mai satisfăcuţi profesional şi să fie mai fericiţi în general.

Prin urmare, dacă este să alegem niște principii prin care să avem grijă de viața noastră, acestea a fi:

1.      Dragostea este cheia pentru o viață fericită,

2.      Relațiile sunt esențiale,

3.      Banii și puterea nu sunt suficiente pentru a fi fericiti,

4.      Indiferent de startul pe care îl avem în viaţă sau de situațiile cu care ne confruntăm, cu toţii putem deveni mai fericiţi,

5.      Modul în care facem faţă situaţiilor cu care ne confruntăm este esenţial.

La final, psihologul Ramona Moldovan ne-a lăsat cu o listă de lucruri pe care le putem face pentru a fi mai fericiți:

•        Relaţiile

•        Spiritualitate

•        Acte de bunătate

•        Cultivarea speranței și optimismului

•        Recunoștința

•        Reglarea emoțiilor

•        Calitatea vieții 

•        Dorința de a avea o viață lungă

•        O viață cu sens și semnificație

 

Articol realizat de Claudia Găgeanu, voluntar Minte Forte

SSM6, Ziua 4 - Cafeneaua cu suflet

            Ziua a patra a dus sloganul „E timpul să vorbim” într-un cadru mai restrâns, mai comod, mai ... non-fomal! Fiind primul dintre evenimentele non-formale din Săptămâna Sănătății Mintale, ediția a 6-a, Cafeneaua cu suflet și-a atins cu adevărat obiectivele.

            Joi după-masa, într-o zi capricioasă de primăvară, ne-am întâlnit la etajul cafenelei „La Cizmărie” pentru un eveniment non-formal marca Minte Forte, moderat de Claudia Găgeanu. „Cafeneaua cu suflet” și-a propus să deschidă trei teme de discuție „despre suflet”, într-o ambianță plăcută, relaxată, ca între prieteni. Astfel, evenimentul s-a desfășurat după modelul „Open space”: spațiul a fost amenajat sub forma a trei „stații” de discuție, moderate de câte un psiholog voluntar Minte Forte:

·       Ce face ca o zi să fie bună sau rea? (moderator Răzvan Jurchiș)

·       De ce am merge la psiholog? (moderator Paula Nuțaș)

·       Cum gestionați stresul? (moderator Alexandra Popeanu)

Participanții s-au împărțit în 2 grupe de câte 5 persoane (la care s-au mai adăugat pe parcurs încă 2-3) și s-au așezat, cu câte un ceai, cafea, limonadă sau ciocolată caldă, la una dintre „stațiile de discuție” dintre primele 2. Discuția a fost deschisă de către moderatori, iar de acolo participanții au fost încurajați: să facă cunoștiință, să schimbe idei, să ofere celorlalți exemple din viața lor, să discute exemplele respective, să se deschisă cu privire la ceea ce îi supără, ceea îi stresează, ceea ce îi îngrijorează, ceea ce îi face fericiți, ceea ce îi face să zâmbească și ceea ce îi face să se simtă conectați cu ceilalți oameni. Toate pe tema „stației de discuție” la care se aflau.

După 25 de minute, participanții au fost rugați să se mute la masa următoare și să continue discuțiile în grup. Astfel, au trecut pe la fiecare dintre cele 3 mese. Iată ce am aflat noi de la ei:

·         Dacă vrei ca o zi să fie bună, fi atent la lucrurile mărunte, pe care le iei „de-a gata”. Nu știi câte lucruri pozitive ai, până nu le pierzi. Ne putem orienta atenția în mod voluntar asupra lucrurilor bune. Până la urmă, lumea noastră interioară este o reflecție a ceea ce aducem în câmpul atenției noastre.

·         Un bun obicei pentru a valorifica lucrurile bune care ni se întâmplă într-o zi este „Exercițiul recunoștiinței”. Acesta presupune ca în fiecare seară să ne gândim 10-15 minute la ziua care a trecut și să găsim cel puțin 3 lucruri pentru care suntem recunoscători. Putem să și notăm aspectele respective, iar un participant ne-a spus că și-a pus o alarmă la telefon ca să îi amintească să facă acest exercițiu în fiecare zi, deoarece a observat că astfel nu mai trec pe lângă el evenimentele pozitive, fără ca el să le acorde atenția necesară și să le savureze.

·         Așteptările pe care le avem de la o anumită zi pot să ne creeze emoții pozitive sau negative – astfel, dacă ne așteptăm și ne spunem că ceva „trebuie” să se întâmple, vom fi tare dezamăgiți când acel lucru nu se întâmplă. Dacă am reuși să ne formulăm așteptările sub forma unor preferințe, fără să ținem dinandins la ca lucurile să meargă mereu și fără excepție exact așa cum vrem noi, atunci poate că am evita o parte din emoțiile negative. 

·         Există mulți factori de stres, (job, deadline-uri, gânduri negative, persoane dificile) – dar și noi avem o mulțime de soluții la care putem apela pentru a ne reduce tensiunea: sună un prieten, fă o baie fierbinte... iar la final, totul depinde de atitudinea noastră – deoarece avem tendința de a „citi gândurile oamenilor” și de a presupune înainte de a ști.

·         Dacă ne asumăm un „fond mental” de curiozitate, autenticitate, bunătate, deschidere, vom favoriza prezența emoțiilor positive. 

·         Am aflat că au participanții noștrii sunt deschiși față de mersul la psiholog. Ne-au împărtășit faptul că există încă oameni care reacționează în sens negativ când le împărtășești faptul că ai urmat consiliere sau psihoterapie, inclusiv oameni apropiați. În opinia noastră, cu cât vom discuta mai mult despre asta, cu atât vom înțelege cu toții utilitatea reală a psihoterapie:

o    poți merge la psiholog și ca să te dezvolți ca persoană

o    poți merge la psiholog și când nu mai ai destule resurse pentru a gestiona cu succes provocările vieții

o    psihologul este asemenea unui ghid care te ajută să fi propriul „mecanic”: te învață cum să „te repari” singur – și astfel te ajută să faci față provocărilor și în viitor.

o    mai bine la psiholog decât pe google: chiar dacă avem tendința de a căuta răspunsuri de-a gata pe internet, informațiile pe care le primim la psiholog sunt individualizate și personalizate

·         Paula Nuțaș este coordonatorul Centrului Minții, un proiect Minte Forte care oferă consiliere și psihoterapie individuală și de grup și despre care puteți afla mai multe aici: http://minteforte.ro/activitate/centrul-mintii/

      Prin urmare, „Cafeneaua cu suflet” a fost un eveniment de succes. Noi am învățat de la participanții noștrii, așa că le mulțumim mult pentru implicare și deschidere și vă așteptăm pe toți la o viitoare ediție „Cafeneau cu suflet”, un eveniment non-formal organizat de Minte Forte.

Claudia Găgeanu, voluntar Minte Forte

SSM6, Ziua 3 - Cum să ne menținem sănătatea mintală?, psiholog Aurora Szentagotai

       A treia seară a ediției a VI-a din Săptămâna Sănătăţii Mintale a fost dedicată prezentării susţinută de psihologul Aurora Szentagotai. Aceasta a vorbit despre modalităţile în care ne putem menţine sănătatea mintală, menţionând că această parte din psihologie este şi preferata ei.

 

Ce este sănătatea mintală ?

      Discuţia a început prin definirea sănătăţii mintale ca stare de bine, realizarea potenţialului individual, productivitate în muncă, relaţii sociale satisfăcătoare şi confruntare eficientă cu factorii de stres, cu menţiunea că starea de bine şi fericirea, în acest context, sunt considerate sinonime.
De asemenea, deoarece starea de bine este preocuparea principală a indivizilor, literatura self-help vine în întâmpinarea acestor nevoi, cu reţete ale succesului care de cele mai multe ori din păcate nu sunt validate ştiinţific.

      Pornind de la definiţia stării de bine, se pot evidenţia 3 niveluri ale acesteia :

-        Viaţa plăcută – care se referă la existenţa emoţiilor pozitive faţă de trecut, prezent şi viitor;

-        Viaţa bună – care se referă la cultivarea abilităţilor personale, descoperirea talentelor personale şi dezvoltarea acestora; o dată acestea dobândite, individul ajunge într-un context social/profesional în care manifestă aceste abilităţi şi talente, urmând să primească apreciere şi recompense sociale şi profesionale din partea celorlalţi membri;

-        Viaţa cu sens – se referă la trăirea unei vieţi cu scop şi semnificaţie, în care individul are anumite valori şi principii care îl transcend.

Cum sunt oamenii fericiţi ?

 

      Cele mai multe studii publicate arată că oamenii şi societăţile cele mai fericite au un lucru în comun: relaţii sociale puternice şi sănătoase. De asemenea, oamenii fericiţi nu sunt caracterizaţi de lipsa evenimentelor negative din viaţa lor, ci de felul în care reacţionează în faţa acestor evenimente.

      Din păcate (sau din fericire), starea de bine depinde de două mari constrângeri :

 

-        Factorii genetici – prin faptul că se exprimă în trăsături de personalitate care se asociază în mai mare măsură cu starea de bine (ex. extroversia);
-        Situaţiile de viată cu care ne confruntăm – au un impact mai redus asupra fericirii ca punct stabil decât ne-am aştepta. De exemplu, există studii care au măsurat nivelul fericirii la persoane care au câştigat la loto. Nivelul era ridicat în perioada imediată câştigului, dar s-a diminuat cu timpul.

Unde putem interveni pentru a creşte starea de bine?

1.      Scopuri

       Stabilirea scopurilor fezabile şi realiste şi observarea unui progres în direcţia scopului asigură satisfacerea unor nevoie de bază (autonomie, competenţă şi relaţionare). Realizarea scopurilor implică talentele/punctele tari ale persoanei şi un angajament crescut şi efort. De asemenea, acestea au un aport semnificativ mai mare asupra stării de bine atunci când sunt centrate pe succes, nu pe evitarea eşecului şi atunci când sunt valorizate cultural.

2.      Comportamente/activităţi

a.      Acte de bunătate – cresc starea de bine dacă sunt sistematice şi cât mai variate;

b.      Exprimarea recunoştinţei – prin adresare personală, prin scrierea într-un jurnal de câteva ori pe săptămână;

c.      Cultivarea speranţei şi optimismului.

        Aceste comportamente sunt eficiente în cazul îmbunătăţirii stării de bine deoarece generează gânduri care au ca şi consecinţe emoţii pozitive. Rolurile emoţiilor pozitive sunt: lărgirea spectrului de comportamente, clădirea de resurse şi facilitarea recuperării după evenimente/emoţii negative.

3.      Gânduri

       Conștientizarea gândurilor creşte starea de bine, deoarece persoana face astfel distincţia între gând şi realitate, prin urmare identificarea şi schimbarea gândurilor care nu sunt funcţionale este mai facilă.

4.      Emoţii si reglarea emoţiilor

       Starea de bine nu presupune doar trăirea emoţiilor pozitive, ci şi experimentarea emoţiilor negative într-un mod care să nu ne afecteze viaţa de zi cu zi.  Astfel, în cazul emoţiilor negative, împărtăşirea, exprimarea şi acceptarea acestora, conduc la un echilibru recomandat în menţinerea stării de bine. În cazul emoţiilor pozitive, savurarea este punctul cheie.

 

       Concluzia prelegerii este că în mare parte, o viaţă cu sens şi semnificaţie, în care facem lucruri care ne plac şi care ne ajută să ne dezvoltăm potenţialul personal, în care fericirea nu este un scop, ci un proces, este „reţeta” ştiinţei pentru sănătate mintală şi stare de bine.

 

• Pentru mai multe poze de la evenimentele din cadrul Săptămânii Sănătății Mintale - ediția a 6-a, vă invităm să accesați pagina de Facebook Minte Forte

 

Iulia Jianu

Voluntar Minte Forte

 

SSM6, Ziua 2 - Compatibilitatea în cuplu, psiholog Amfiana Gherman

În cea de-a doua zi a Săptămânii Sănătății Mintale am ajuns să ne adunăm cei preocupați de propria relație deopotrivă cu cei curioși să descifreze puzzle-ul relațiilor de cuplu. Tema Compatibilitatea în cuplu a fost prezentată de psihologul Amfiana Gherman, după care a urmat sesiunea interactivă de curiozități și răspunsuri. Cele trei teme abordate au fost: chimia fizică, trăsăturile de personalitate și stilurile de atașament.

 

1.     Chimia fizică
Atracția fizică față de o persoană știm cu toții cum se simte. Poate fi resimțită față de mai multe persoane în paralel, însă treptat, ajungem să ne focalizăm interesul asupra unei singure persoane. Atracția fizică este prima etapă în procesul unei posibile iubiri de lungă durată. De multe ori ni se poate întâmpla să simțim că suntem atrași de „fete rele / băieți răi”. Ce-i drept, nu putem alege de cine ne simțim atrași fizic, însă putem alege să ne retragem când ne dăm seama că un partener nu ne-ar face bine dacă am continua.

Personalitatea persoanei este cea care face legătura spre a doua etapă – îndrăgosteala. Aceasta durează între 6 luni și 2 ani. Se manifestă prin gânduri obsesive la persoana dorită, cu un entuziasm aparte când ne stabilim o întâlnire și suntem în prezența celuilalt, cu seri în care adormim greu și cu senzația de fluturi în stomac. Din punctul de vedere al neurotransmițătorilor, nivelul serotoninei este unul scăzut, spre deosebire de dopamină și endorfine care cresc în prezența lui/ei. Cel mai prezent hormon în etapa îndrăgostelii este oxitocina, care crește în momentele în care ne privim ochi în ochi și în timpul relațiilor intime.

Urmează apoi o etapă naturală de trecere prin care ajungem la cel de-al treilea nivel – iubirea matură. Mulți dintre noi confundă îndrăgosteala cu iubirea matură, însă ele se succed – îndrăgosteala fiind prima și iubirea matură formându-se pe baza ei. În momentul iubirii mature simțim că ne putem baza pe acea persoană din ce în ce mai mult, crește predictibilitatea odată cu încrederea în partener, dar senzația de „dor” se diminuează din cauza nivelului scăzut de dopamină și endorfină. E bine ca ambii parteneri să lucreze la întreținerea relației când se ajunge în acest stadiu deoarece de ei ține bunăstarea relației și durata acesteia.

 

   2. Trăsăturile de personalitate

După cercetările lui Helen Fisher, care a avut ca eșation aproximativ 28.000 de persoane, ne putem identifica una (predominant) din cele 4 dimensiuni de personalitate în alegerea partenerului din punctul de vedere al compatibilității.

·       Exploratorii: dopamina are nivelul cel mai pregnant în cadrul personalității acestora. Sunt energici, curioși, optimiști, curajoși, creativi, variabili, nestatornici, nepunctuali. Ca și compatibilitate, au nevoie de un partener asemănători lor.

·       Constructorii: serotonina este cea reprezentativă pentru această categorie. Sunt stabili, diplomați, consecvenți, loiali, își onorează cuvântul dat, au nevoie de predictibilitate. Constructorii sunt compatibili cu alți constructori.

·       Directorii: testosteronul este cel care predomină în personalitate. Sunt hotărâți, direcți, au scopuri definite, perseverenți, le place să înțeleagă cum funcționează lucrurile, pot lua decizii repede, eficient și la rece în situații critice, le place să dezbată teme în contradictoriu cu partenerul. Ei au nevoie de persoane complementare lor -> negociatori.

·       Negociatorii: estrogenul guvernează personalitatea acestora. Sunt empatici, idealiști, diplomați, au dificultăți în luarea deciziilor, văd imaginea de ansamblu și conexiuni care altora le scapă, nu pun în practică obiectivele pe care și le stabilesc. Ei fac pereche reușită cu directorii.

 

Pe lângă aceste trăsături înnăscute specifice fiecărei categorii în parte, există și câteva trăsături generale pe care majoritatea oamenilor le preferă la un partener: inteligența și bunătatea sa (kindness) - fiind la fel de importante, următoarele pe listă fiind creativitatea și simțul umorului.

 

3.     Stilurile de atașament

Nesigur – se preocupă constant de siguranța relației, fiind caracterizați de neîncredere în propria persoană și prin urmare, în partener. Gelozia își face apariția foarte ușor în gândurile lor. Aceștia se atașează foarte ușor.

Securizant – sunt persoane echilibrate din punctul de vedere al atașamentului, știu ce vor și nu se atașeaza imediat.

 Evitativ – aceștia se apropie până la un punct, apoi se retrag, fie luând distanță, fie îndepărtându-l pe celălalt. Se atașează foarte greu de cineva și chiar dacă o fac, își fac planuri doar pentru ei de multe ori și au o nevoie crescută de spațiul lor personal care să nu fie perturbat.

Nesigurii și evitativii de obicei se atrag foarte puternic, însă puși împreună, e foarte probabil să aibă o relație plină de tensiune și stres. Cel mai bine e ca fiecare dintre aceștia să își aleagă un partener securizant.

Spre încheierea prezentării, am aflat care sunt “cei 4 călăreți ai apocalipsei” a lui Gottman care conduc garantat o relație înspre eșec:

1.     Critica partenerului – formulări distructive precum: “tu ai făcut…!”, “e vina ta! “ “de ce iar te porți așa…?”.

2.     Justificarea/ Contraatacul – partenerul fie se apără printr-o scuză, fie contraatacă pe principiul „care e mai rău dintre noi ?” cu replici precum: “da ? nici tu nu ai făcut ….ieri!”

3.     Sarcasmul/ Dezgustul – ambele exprimate fie prin replici sau mimică.

4.     Blocarea/ Retragerea – când un partener se satură să fie criticat și găsește modalități să ignore confruntarea: fie iese din camera cu pricina, fie schimbă canelele la tv într-una etc.

Să nu uităm un factor important când se încearcă a se rezolva un conflict: „începutul dur al discuției” – care relevă faptul următor : dacă o discuție începe distructiv/ rău, nu se poate soluționa constructiv/ bine.

Încâlcită-i dragostea, nu-i așa? Așadar, având în vedere că relațiile nu sunt ca-n basme, e de dorit să nu fie neglijat faptul că e nevoie de efort susținut pentru a menține o relație, iar ca aceasta să funcționeze de la binișor în sus - să păstrăm un raport de 5:1 al experiențelor cu partenerul adică 5 experiențe pozitive la 1 experiență negativă.

 

Pentru mai multe curiozități, aveți la îndemână site-ul Amfianei Gherman: http://consilieredecuplu.com/

Pentru mai multe poze de la evenimentele din cadrul Săptămânii Sănătății Mintale - ediția a 6-a, vă

invităm să accesați pagina de Facebook Minte Forte

 

Mara Pogângeanu, Voluntar Minte Forte