Cunoașteți
cu siguranță sentimentul de plenitudine și satisfacție pe care îl
ai atunci când ai dus la bun sfârșit un lucru, mai ales după ce i-ai dedicat
mult timp de pregătire și cele mai prețioase resurse mintale de care dispui.
Pentru noi, cei de la Minte Forte, o astfel de experiență a fost training-ul
internațional „The Non-Formal Road to Mental Health”.
L-am
organizat în perioada 3-9 noiembrie 2014,
în Măguri-Răcătău, județul Cluj, cu o finanțare
de la Comisia Europeană prin programul Erasmus+. Scopul training-ului a fost formarea lucrătorilor
de tineret pe metode non-formale de promovare
a sănătății mintale
și ne bucurăm să vă povestim despre el în cele ce urmează.
Ziua 1: Începutul
drumului
Începem povestea cu un INTRO audio-vizual:
Ne-am reunit la Măguri-Răcătău 26 de lucrători de tineret din domeniul sănătății mintale, reprezentând
cinci țări: România, Slovenia, Italia, Irlanda
și Polonia. Pe perioada celor șapte zile de training, am fost implicați în simulări, teatru și dans, pictură,
desen și colaj, exerciții de reflecție și introspecție și alte activități de educație non-formală care pot susține sănătatea
mintală a unei persoane. Creatorii acestui training, adică Dumitrița Simion,
Alexandra Popeanu și Bogdan Romanica au conceput aceste metode și le-au propus celorlalți
lucrători din domeniul sănătății mintale, în primul rând pentru a le
experimenta „pe propria lor piele” și pentru le alege apoi pe cele care răspund
cel mai bine grupurilor țintă cu care fiecare lucrează în țara sa.
Am început această
aventură încercând să ne cunoaștem, dar și stabilind câteva reguli. Trainerii
noști s-au dovedit foarte abili în a ne facilita procesul de cunoaștere și
interesați de așteptările noastre în legătură cu educația non-formală în
sănătatea mintală, obiectivele personale și posibilele dificultăți pe
care credeam că le vom întâmpina. Acestea fiind spuse, încă din prima zi s-a
creat o atmosferă de colaborare de un real ajutor.
Ziua
2: Educația non-formală și emoțiile
Prima parte a zilei a fost dedicată inițierii în educația non-formală, prin intermediul unui model care reflectă ciclul învățării prin experiență și diferitele stiluri de învățare, cunoscut și sub numele de Ciclul Kolb.
Apoi am intrat în profunzimea convingerilor noastre cu activitatea numită „Fotografii ale vieții mele”: pornind de la analogia dintre modul nostru de a gândi și o cameră de fotografiat și metafora experiențelor pe care le-am trăit ca fotografii păstrate în mintea noastră. Caracteristicile fotografiilor, adică ale experiențelor noastre, depind de trăsăturile camerei de fotografiat, adică de stilul nostru de gândire, de percepția timpului, de ceea ce ne motivează, de ceea ce ne dă sens, etc. Este foarte important să cunoaștem cât mai bine caracteristicile propriei camere de fotografiat, să ne explorăm pe noi înșine și modul nostru de gândi, de a simți, de a percepe lumea și pe ceilalți, pentru a înțelege cum putem să influențăm calitatea experiențelor pe care le “fotografiem”.
După ce am înțeles cât de diferite
sunt lentilele prin care fiecare privește viața, ne-a fost oferită o experiență
prin care am putut aprofunda aceste concluzii. În grupuri
mici, am creat mici scenete în care fiecare dintre noi a avut un personaj
prestabilit și am ilustrat împreună diferitele comportamente și interpretări pe
care persoane diferite pot să le aibă într-o situație care este aceeași pentru
toți.
Apoi
ne-am poziționat în funcție de personajele interpretate, pe axa sănătății
mintale, pe care fiecare persoană se regăsește. Am concluzionat că sănătatea mintală
nu este un bun dat, imuabil si identic, că fiecare dintre noi are elemente de
sănătate, dar și elemente problematice. În toate perioadele vieții noastre
pendulăm pe această axă, fie spre polul pozitiv, fie spre cel negativ,
influențați fiind de ceea ce ni se întâmplă, de vulnerabilitățile personale și
de punctele tari care ne ajută să creștem și să depășim dificultățile.
Ziua 3: Explorarea emoțiilor și
găsirea de sens
Drumul către noi înșine a
continuat prin desenarea unei mandale. Mandala este un simbol și un ritual de
origine hinduistă și budistă, reprezentând Universul și care în exercițiul
nostru a reprezentat universul personal.
Desenul mandalei a fost folosit cu scop de auto-descoperire și de explorare a
emoțiilor, iar la finalizarea ei am avut o discuție despre emoțiile și elementele
propriei noastre identități, așa cum s-au reflectat ele în mandala.
Unul dintre cele mai
adânci sentimente ale oamenilor este încrederea, pe care am avut ocazia să o
explorăm și să o cultivăm în activitatea următoare, care ne-a provocat la
sărituri de încredere în secvențe progresive: de la balansarea în față și în
spate în perechi și în grupuri mici, în brațele celorlalți, la saltul cel mare,
de la înălțime, pentru a fi prins de întregul grup.
Aceste activități ne-au
provocat o varietate de emoții, ne-au făcut să reflectăm asupra capacității noastre
de a acorda încredere nouă și altora și ne-au oferit și satisfacția că pe
măsură ce experimentam, de ne creștea încrederea în noi și în grupul din care
făceam parte.
Activitatea care ne-a făcut să ne
gândim la viața noastră și sensul ei a fost “Călătoria eroului”. A constat într-o plimbare de grup prin
natură, pe parcursul căreia am discutat în perechi momente importante din viața
noastre, asociate diferitelor etape din traseul unui erou (după Joseph
Campbell) și am reflectat la propria noastră misiune în viață.
La sfârșitul acestei zile
intense am avut parte de încă o confruntare cu noi înșine, de această dată
pentru a da „Un interviu pentru viață”. Ne-am întrebat care sunt calitățile și punctele
tari de care fiecare dintre noi dispune și care pot fi valorificate pentru a
avea o viață cât mai bună.
Ne-au ajutat acest scurt clip video:
și discuțiile în grupuri mici despre punctele
tari psihologice pe care le avem, pornind de la Inventarul Punctelor Tari
Psihologice.
Ziua
4: Foto-voice și o vânătoare inedită de comori
Cu toții știm zicala “O fotografie valorează cât o mie de
cuvinte”. Dar ce se întâmplă atunci
când fotografia și cuvintele își unesc forțele? Rezultatul este foto-voice,
adică fotografiile cu voce, care surprind imagini pe o anumită temă (în acest
caz “mesajele terapeutice din jurul nostru”) și cărora le este
asociat un mesaj/o descriere. Din exercițiul nostru de foto-voice au reieșit
fotografii foarte creative și într-adevăr terapeutice, care ulterior au fost
făcute cunoscute printr-o serie de expoziții în locuri publice din Cluj-Napoca (Casa
de Cultură a Studenților, Biblioteca Centrală Universitară, Zorki Photo Cafe).
A urmat apoi o vizită inedită
în Cluj-Napoca, pe care am desfășurat-o într-o manieră mindful, adică cu mintea
plină de momentul prezent. A fost o activitate care ne-a schimbat perspectiva
despre explorarea unui oraș, fie unul în care nu am mai fost niciodată fie unul
în care locuim.
Ziua 5: Gestionarea
emoțiilor și libertate prin dans
Fiecare persoană are diferite metode de a face față
emoțiilor negative. Prin realizarea unor colaje cu metodele noastre de
gestionare a emoțiilor, am împărtășit unii cu ceilalți ceea ce funcționează
pentru noi și am învățat ce îi ajută pe alții să depășească momentele dificile.
Însă nu doar reducerea
emoțiilor negative contează, ci este foarte important să ne îmbogățim existența
cu emoții pozitive. O modalitate de a face acest lucru este să fim atenți la
lucrurile care ni se întâmplă și pentru care merită să fim recunoscători și de
asemenea la persoanele care ne ating viețile într-un mod pozitiv să ne exprimăm
recunoștința.
Așadar, noi ne-am gândit la ultimele 7 zile pe care le trăisem și am făcut o listă cu lucrurile pentru care ne simțeam recunoscători: mâncarea delicioasă de la pensiune, munții care ne înconjurau, oamenii frumoși pe care îi întâlnisem și multe altele. Apoi, în modul progesiv în care ne obișnuisem deja în acest training, am trecut la un nivel mai profund și am scris fiecare câte o scrisoare de recunoștință unei persoane care ne-a influențat pozitiv, care a contribuit într-un mod semnificativ la viața noastră. Când grupul s-a reunit, nu am discutat despre conținutul scrisorilor, ci despre emoțiile provocate de scrierea lor.
Nu intrăm în
detalii, dar vă mărturisim că acesta a fost momentul în care au curs cele mai
multe lacrimi și nu din acelea care secătuiesc, ci care limpezesc.
Totuși, după atâtea
discuții despre emoții, am lăsat cuvintele la o parte și am dat ocazia corpului
să comunice. Conduși de muzică, ne-am încălzit eliberat rând pe rând capul,
spatele, mâinile și picioarele și le-am lăsat să danseze, am pictat camera cu
mișcări, am dansat emoții, ne-am plimbat legați la ochi printr-o pădure
fermecată alcătuită din oameni, am improvizat mișcări în perechi, păstrând
mereu un punct de contact între noi, am comunicat între noi prin priviri și
mișcări etc.
Ziua 6: Sănătatea
mintală în clipuri video
Fiecare grup a creat un clip video de promovare a sănătății
mintale. Am ales un mesaj pe care să-l transmitem, am învățat să realizăm un
script (adică planul secvențelor video pe care urma să le filmăm), ne-am împrietenit
cu camera video, ne-am jucat de-a actorii și în final am editat materialul
filmat. Au rezultat 5 clipuri video, despre importanța apelului la ajutor când
ne confruntăm cu probleme de sănătate mintală și despre lucrurile pe care le
putem face pentru a ne menține sănătoși.
Ziua 7: Noi drumuri
non-formale
Orice ciclu al învățării non-formale se încheie cu
aplicarea a ceea ce s-a învățat. Nimic nu rămâne la un nivel pur teoretic, ci
se focalizează pe practică: „ce pot să fac cu ceea ce știu?”, „cum pot să
folosesc ceea ce știu?” Astfel că în ultima zi a training-ului nostru, fiecare
participant a conceput și propus o metodă de educație non-formală, în care i-a
implicat pe ceilalți participanți. Creativitatea și-a spus din nou cuvântul, am
învățat unii de la alții metode foarte variate, de la plimbări prin natură, la
jocuri de volei, exerciții de respirație, jonglerie etc., toate cu obiective
clare de învățare și urmate de reflecție și discuții.
Când a venit
momentul să ne luăm rămas-bun, nu ne-a fost deloc ușor, pentru că după 7 zile
de introspecție, reflecții de grup, dans, muzică, împărtășiri și alte momente
foarte intense, firele care ne uneau se strânseseră foarte mult. Dar ne-am
despărțit tot în stilul nostru non-formal, printr-o activitate care ne-am
oferit unii altora recunoștință și încurajare și cu siguranța că acesta a fost
doar începutul drumului. Vă invităm să vizionați și materialele video care ilustrează desfășurarea acestui training:
Articol realizat de
Maria Ștefania Ionel
Dumitrița Simion
