EVS for mental health - My November in Minte Forte

The day-care center Grădinița Malteză, a project from Serviciul de Ajutor Maltez în România, welcomes children with disabilities. In here I developed my professional project that implies practicing sports with the children, for their well being. On the 29^th of November I spent for the first time an afternoon with the children, from 2 p.m. to 4 p.m. I was a little nervous before we started because I had never worked with young children with disabilities, my experience until now being only with teenagers with disabilities. I'm not really a confident person, because of the fact that I don't have a lot of experience with small children, but I believe it's very interesting for me to learn what we can do together and how I can help them.

I was received with a very warm welcome, I talked a little bit with my colleagues and afterwards I went to change my clothes, because it is important, as a hygiene rule, that we wear clean clothes when we start the activities. After this practical step, my colleagues accompanied me to meet the kids and shared with me the various difficulties that can appear so that I can be prepared and be able to get the most from my activities. The children were enthusiastic when they met me, which made me very happy and this quickly motivated me and helped me adapt with no problem.

It did not take long for me to adapt and I didn’t encounter any difficulties, even if the children have not met me before and they had to get used to a new person. I showed them that I was there for them, because I wanted for us to play together and help them. Having them to trust me was an important step before I started my activities.

I did not focus on a specific activity. I saw that the children were interested in playing the “electric train”, the “car”, etc., so we gathered around and we played the game each child chose. Like for example with a little boy who wanted to play the “electric train”. He found it to be very amusing because we had to cross the room and he could choose which direction he wanted to take. A second example was a game with a handkerchief.  I played it with a little girl and each one of us had to hold one side of the handkerchief.  We ran and turned in circles holding the handkerchief during all this time and, even though she cannot speak, her joy and happiness were not difficult to observe and this made me very happy as well.  Another example would be that of a little girl who has difficulties in walking, but whose desire to walk is extraordinary. I helped her walk around the room and she was also very pleased by my help.

I think it is very interesting to participate in "individual games" with these children because it allows you to observe their abilities, and it's easier to understand their difficulties. This is of great help to me because by knowing what they can and cannot do I am able to better select and prepare my activities with them. The more time I spent with them, the more I learned about them and their abilities.

At the end of the day some of the children went home in special cars, while the others were accompanied by their parents. The children began to leave the association around 3:30 p.m.

My first afternoon in the association was very well spent and I must say I encountered no difficulties. The children also seemed happy of my presence, which makes me happy. This was only the beginning, because there are many more visits to plan, which will take place in the afternoon as well as in the morning. This makes my future visits much more interesting, because this way I get to work with different children and, implicitly, with different working plans. 

Cassy

Cum ne reconstruim viața?

Luna octombrie a însemnat pentru Psihoechilibru un nou eveniment de educație pe teme de sănătate mintală. De data aceasta, am ales să vorbim despre traumă, reziliență și dezvoltare post-traumatică într-un format inedit, în care am căutat să îmbinăm învățarea formală cu cea non-formală.

Așadar, după îndelungi pregătiri, ne-am întâlnit în număr mare la Casa de Cultură a Studenților într-o zi de marți, pe data de 20, de la ora 18. Sala a fost plină, iar seara se anunța foarte plăcută și prietenoasă.

Prima parte a evenimentului a fost deschis de către lect. univ. dr. Eva Kallay, psiholog, care a ținut o prelegere timp de o oră și un pic, axându-se pe:

• Conceptul de traumă ca eveniment profund negativ ce aduce schimbări majore în viața unei persoane;
• Factorii care influențează modul în care o persoană va reacționa la un eveniment traumatic (ex. dacă are susținere din partea celorlalți, acest factor o poate proteja; dacă trauma este extrem de severă, repetată și incontrolabilă, acest factor agravează reacția persoanei);
• Traseele posibile post-traumă: după un eveniment traumatic, există o „cădere” la aproape toată lumea. În funcție de o serie de factori, persoana poate fie să dezvolte patologie psihică (adesea tulburare de stres post-traumatic PTSD), fie să revină la un nivel de funcționare inferior celui de dinainte de traumă (iar problema să fie sub pragul clinic de diagnosticare), fie să își revină la nivelul anterior de funcționare (caz în care vorbim de recuperare), fie să se dezvolte – iar despre aceasta am aflat mai către finalul prezentării. Mai există o categorie de oameni care nu sunt afectați la fel de mult de traumă: nu manifestă o astfel de „cădere” după traumă. În acest caz vorbim de reziliență.
• Dezvoltarea post-traumatică se întâmplă atunci când persoana se „reconstruiește” după un eveniment traumatic, reușind nu doar să revină la nivelul la care funcționa anterior, ci chiar să și-l crească în mai multe domenii: relații interpersonale, priorități de viață, spiritualitate, înțelegerea propriei persoane (spre exemplu, se simte deopotrivă invulnerabilă − „Dacă am trecut peste asta, pot trece peste orice” − dar și mai vulnerabilă, înțelegând că viața este fragilă și merită prețuită).

    Cea de-a doua parte a evenimentului a constat într-o seară de film și lectură moderată de psiholog Claudia Găgeanu, voluntar la Minte Forte și coordonator al proiectului Psihoechilibru. Împreună, am discutat pe baza ilustrărilor din filme, cărți și artă ceea ce aflaserăm anterior din prelegere. O astfel de învățare non-formală, mai ales însoțită fiind de emoțiile inerente expresiei artistice, fac mai profunde și mai durabile informațiile pe care le primim pe cale informală. Aceasta a fost rațiunea pentru care am decis să organizăm un eveniment dual, și acesta este motivul pentru care noi, la Minte Forte, tindem să mizăm, pe cât posibil, pe educație informală.

Partea artistică a evenimentului nostru Psihoechilibru s-a desfășurat astfel:

• Am vizionat secvențe montate de voluntarii noștri, din „Pianistul”, 2002, în regia lui Roman Polanski. Am aflat cum o pasiune puternică poate să ne ofere o ancoră atunci când totul în jurul nostru se dărâmă – în cazul filmului, la propriu!
• Am citit împreună fragmente din „Omul în căutarea sensului vieții” de Victor Frankl. Am aflat că putem da sens și suferinței. În opinia psihiatrului vienez care a fost închis la Auschwitz, în viață omul poate găsi sens fie creând (o viață activă), fie contemplând minunea vieții și investind în relații de dragoste (o viață pasivă), fie înfruntând cu demnitate o viață mai puțin plăcută, presărată de suferințe. În cuvintele autorului: „Trebuia să încetăm a ne mai întreba care este sensul vieţii si, în schimb, să ne gândim că noi înşine eram întrebaţi asta de către viaţă − zi de zi şi ceas de ceas.”
• Ştefania Gergely ne-a prezentat Kintsukuroi – arta japoneză de a reconstrui obiecte sparte, lipindu-le cu un material prețios, de aur sau de argint. În acest fel, obiectele respective capătă și mai multă valoare. La fel, și noi suntem cu atât mai valoroși cu cât reușim să ne integrăm imperfecțiunile, suferințele și evenimentele negative – acestea sunt „încercări” care ne individualizează și dau dovada rezistenței noastre.
• Împreună cu Maria Ionel am citit povestea cănuței de lut. Aceasta ne spune traseul unei cănuțe frumoase, care la început a fost o bucată de argilă și a trebuit să treacă prin „chinuri” până să ajungă o minunată piesă orientală. La fel ca această cănuță, suntem o operă de artă în progres, iar încercările vieții ne „șlefuiesc” pentru a deveni mai frumoși.
• La final, am vizionat secvențe din „Another earth”, film din 2011 în regia lui Mike Cahill. Acesta surprinde traseul unor personaje a căror viață a fost profund marcată de un accident de mașină. Împreună, am dezbătut ideile din film pe care le auzisem și în cadrul prelegerii: despre reacția psihologică post-traumă, recuperare, iertare.

    Vrem să mulțumim pe această cale publicului nostru, de la care am primit un feedback foarte pozitiv pentru acest eveniment. Vă mulțumim că v-ați implicat, că ați fost alături de noi și că ne susțineți lună de lună. Vă felicităm pentru interesul pe care îl manifestați pentru teme de sănătate mintală: acest fapt dovedește că înțelegeți responsabilitatea pe care o aveți fiecare dintre voi pentru propria stare de bine – iar informarea este primul pas către o minte sănătoasă. Vă așteptăm cu drag şi la evenimentele viitoare!

Faţă în faţă cu doliul 

Luna aceasta, în data de 23 septembrie, Minte Forte a oferit, în cadrul proiectului Psihoechilibru, un nou eveniment pentru comunitatea clujeană. Este vorba despre prelegerea “Faţă în faţă cu doliul”, susţinută de psihoterapeutul Ariadna Mancaş, prin intermediul căreia ne-am îndreptat atenţia către subiectul delicat, dar însemnat, al doliului. Comunicarea cu cei prezenţi în public a fost una deschisă, iar liniile principale pe care s-a focalizat discuția sunt prezentate în cele ce urmează.

Ce este doliul?

Doliul implică o reacție emoțională, mentală, socială și comportamentală care poate apărea în urma unor diferite pierderi. Mai concret, cea mai cunoscută situație în care apare doliul este legată de moartea unei persoane dragi, însă această reacţie poate apărea și odată cu pierderea unui obiect drag, ruperea unei relații (persoana fiind încă în viață, dar inaccesibilă), pierderea unui loc de muncă sau înrăutăţirea stării de sănătate.

 Cum gestionăm doliul?

- Ai grijă de tine: deși în perioada aceasta durerea poate fi atât de puternică încât ajungem să ne neglijăm voit sau ne-voit, este foarte important să avem grijă de nevoile primare. Cum putem face asta? Încercând să dormim suficient, să mâncăm, să avem o igienă regulată, toate acestea fiind importante inclusiv pentru psihic, putând astfel face față mai bine situației.

- Implică-te în exerciții fizice: sportul ajută la detensionare, previne depresia și ne ajută să ne stabilizăm emoțional.

- Întâlnește-te cu prietenii (chiar și numai puțin), întrucât discutând cu ei și acceptându-le ajutorul putem ajunge să înțelegem mai ușor cele întâmplate.

- Cere/acceptă ajutorul celor din jur: chiar dacă acest lucru poate fi dificil, în asemenea situații e încurajat să ne purtăm poverile unii altora.

- Fii atent/ă la limitele tale întrucât dacă o situație este prea dureroasă este în regulă să te retragi și să le spui celorlalți când simţi că nu mai poți face faţă.

- Observă cu atenție lumea din jurul tău (fii atent/ă la senzații fizice): încă ne mai putem bucura de viață, de gustul unei mâncări bune sau de frumusețea unui asfințit de soare.

- Învață ceva nou: după o vreme durerea poate să aibă o intensitate mai mică, putând să ne concentrăm atenţia pe realizarea a ceva diferit şi/sau nou. În felul acesta durerea chiar poate să treacă pe un plan secund.

- Alătură-te unui grup de suport în care să poţi împărtăși experiența ta și să o auzi pe a altora.

- Ajută-i pe alții: De ce? Pentru a putea îndepărta focusul de pe noi înșine. Ulterior acest lucru ne poate face să ne simțim mai împăcaţi.

- Permite spiritualității să-ţi fie sprijin (însă doar dacă este importantă pentru tine), întrucât astfel de momente pot ridica întrebări existențiale și spirituale profunde.

Cum putem ajuta o persoană aflată în doliu?

- Ascult-o: acest lucru poate însemna mult, mai ales pentru că persoana care a suferit pierderea poate resimţi un amalgam de trăiri interioare, iar eliberarea prin intermediul comunicării poate fi benefică.

- Nu trebuie să spui ceva neapărat, simpla prezenţă este uneori suficientă.

- Oferă ajutor în mod practic și specific: persoanei suferinde s-ar putea să-i fie dificil să se concentreze și să știe de ce are de nevoie, drept pentru care este bine să observăm noi și să o ajutăm în mod pragmatic, precum în cazul chestiunilor casnice cotidiene sau în îngrijirea copiilor şi a familiei, etc.

- Nu trebuie să găsești un antidot: să nu căutăm metode prin care să distragem persoana îndoliată de la durere, ci să-i arătăm că înțelegem și acceptăm starea și perioada în care se află.

- Menține contactul: dacă persoana se va izola o perioadă, e bine să continuăm să-i arătăm că-i suntem alături, chiar dacă aceasta nu va răspunde imediat semnalelor noastre.

Aspectele prezentate mai sus sunt linii generale după care ne putem ghida, însă trebuie să ținem cont de faptul că fiecare este unic și gestionează pierderile în mod diferit, că nu există o prescripție.

v Unde găsim ajutor și sprijin în astfel de situații?

Ø    Minte Forte – Centrul Minții

Ø    centrul.mintii@minteforte.ro sau la numărul de telefon 0743 568 525

Ø    www.minteforte.ro

Ø    www.existaviatadupadoliu.ro

Ø    Dacă o persoană prezintă pericol de sinucidere apelați serviciul de urgență 112 !

Material realizat de Liana Cucu, voluntar Minte Forte

EVS for mental health - My August month in Minte Forte

Lately I started my personal projects and this start was pretty hard for me because at first I had no ideas. After some brainstorming, I generated a few ideas and I can launch myself into implementing them, with the help of Paula. I decided to try and create the following projects:  French conversation club for young people, Sports for children, First Aid workshop for anybody who is interested to learn this. Nothing very concrete yet, nothing stable, just ideas for now.

The next steps will be to contact some schools and organizations and try to make these projects for their children. We will also contact the scouts to offer them the first aid skills workshop. These projects rejoice me because they reunite the things that I love and that interest me the most. Working with children and sharing what I know with them is really interesting for me.

My work in the psychiatric hospital for children goes well. It’s always interesting to see young people with various problems and also to see them evolve despite of these problems. Children and adolescents in the hospital change regularly, but some of them have bigger problems so they have to stay longer in the hospital and I can see vast changes in many of them after a while. During our visits some of them were unable to speak or they repeat the same things, others cannot do an entire activity or both. So it is very interesting to see that after some time they get out of that bad states and after a few weeks I can have a "long" conversation with them if they speak English or a "short" one if they only speak Romanian, but the most important thing is that they can have more coherent conversations.

Also, just participating in the activities is really gratifying for me. It's really sad to meet the children in these conditions, when they are lost, unable to speak or otherwise, but their developments give me great hope and make me happy. Children and teenagers are always very happy when me and Simon come to visit them, because I think these visits change their mood and help them have a good time. At each end of activity at Rubiklub at least one child comes and just gives me a hug and tells me ‘’thank you’’ and that's all the reward I need. It’s these small intentions that make me know that my visits have not been in vain and that I gave them something to smile for with a few activities. It's always emotional to go to the hospital, but there are days when this is obviously more pronounced. It's always touching to meet new children and teenagers and to help them for two short hours to think about things other than their problems, sometimes only through conversation, depending on their needs and desires. Rubiklub is always a good time and I hope it will stay this way.

Generally, I enjoyed these last days in Cluj because the heat is down again so it’s really nice to go out in the afternoon. It is more enjoyable for me that sometimes it’s cold because I love the cold! It is three months now that I'm in Cluj and I have my haunts my little habits. I started slowly but surely to make new acquaintances here, which is really good. Cluj is lovely, it has very nice places where you can go for a walk or even go for a coffee in town, not necessarily regularly but when I go, it’s always nice.

Hello,

My name is Simon, I’m 24 years old and I come from France. I’ve been in Romania for almost two months now, working with the Minte Forte organization. I’m currently involved in a project called “EVS for Mental Health”. For this project I work with another French girl, Cassy.

In June, I was involved in the organizing of a Minte Forte event, called “Parcul cu suflet”. It was a very interesting event where the people present had the chance to talk with professionals about different topics, such as: sports, nutrition, sleep, bad and/or healthy habits or social relationships.

Last month I went to Sinaia, a wonderful Romanian city, in order to attend “ON-Arrival”, the training for all the EVS volunteers in Romania. It was really nice because I had the chance of meeting new people and making new friends from a lot of countries. I learnt practical information about my EVS and also about how to build up my personal project. I also discovered a bit more of the Romanian culture.

Since my arrival to Minte Forte, I helped organize activities with brilliant children from a psychiatric hospital and I also started learning Romanian. I find that learning the language is important in order to communicate better with those around me!

See you for new adventures!

Simon

Parcul cu suflet – sau despre cum ne-am împărtășit vineri după-masa –

Evenimentul Psihoechilibru din 19 iunie a strâns câteva zeci de oameni într-un cadru relaxat, pentru o discuție despre stilul de viață sănătos și despre starea de bine. După succesul evenimentului „Cafeneaua cu suflet”, desfășurat în cadrul Săptămânii Sănătății Mintale în aprilie anul acesta, am decis reluarea întâlnirilor cu și despre suflet, însă de data aceasta în Parcul Central, pentru a profita de vremea frumoasă de vară!

Ce este Parcul cu suflet?

Prin evenimentul psihoeducativ de luna aceasta, ne-am propus să deschidem o serie de discuții cu privire la stilul de viață sănătos/nesănătos și la felul în care acesta influențează starea de bine. În acest scop, am invitat 6 specialiști pe diverse teme pe care noi le-am considerat a fi relevante. Evenimentul s-a desfășurat în format Open-space: participanții au fost divizaţi în 5 grupuri de discuție de câte 7-8 persoane, mutându-se apoi prin rotaţie de la un specialist la altul. ”Popasul” la fiecare specialist a durat 20 de minute, după care fiecare grup a trecut la următoarea temă de discuție. Astfel, toate cele 5 grupuri au discutat în parte, câte 20 de minute, cu fiecare specialist.

Din culisele Parcului cu suflet

Ziua de vineri a fost și pentru noi una specială, căci am avut multe lucruri de pregătit și de aranjat pentru invitații și participanții noștri. Mobilizarea de forțe s-a dovedit a fi un adevărat „team-building”: începând de la sesiunea de pictură de la sediul organizației, în care am creat planșele cu numele temelor de discuție și a evenimentului, până la organizarea propriu-zisă din parc, unde ne-am tot gândit și răzgândit referitor la copacii candidați pentru misiunea planificată... toți voluntarii Minte Forte s-au implicat cu drag şi spor pentru a face posibil acest eveniment!

În direct, de la fața locului

Odată ce a fost întrunit numărul suficient de participanți, am dat drumul discuțiilor. 

Specialiștii și temele au fost:

• Nutriție: Dr. Mădălina Indrie, medic specialist Diabet, Nutriție și Boli metabolice, specialist în obezitate, acreditat de Federația internaţională de Obezitate, Synobis Medical
• Sport: dietetician și antrenor Paul Potora
• Somn: psiholog Claudia Găgeanu, coordonator de proiect Psihoechilibru la Minte Forte
• Relații interpersonale: psihoterapeut Liana Cucu
• Obiceiuri nesănătoase: psihoterapeut Roxana Costache
• De ce să mergem la psiholog?: psihoterapeut Paula Nuțaș, coordonator de proiect Centrul Minții la Minte Forte

Fiecare grup s-a oprit preţ de câte 20 de minute la „stația” fiecărui specialist, compusă dintr-un copac și câteva pături și perne. Participanții au avut ocazia să pună întrebări, să ceară sfaturi, să își împărtășească experienţele, grijile, succesele, să afle răspunsuri la ceea ce îi preocupă, la curiozități, la nelămuriri. Discuțiile s-au desfășurat într-o atmosferă informală, relaxată; participanții au avut ocazia să cunoască oameni noi, să împărtășească din experiența lor, să afle lucruri noi de la specialiști și de la ceilalți participanți și nu în cele din urmă, să petreacă o vineri după-masa în parc!

Ce ne-am propus și ce am reușit prin acest eveniment

Noi, cei de la Minte Forte, ne-am asumat misiunea de a crește conștientizarea publicului larg față de problemele ce ţin de sănătatea mentală. Prin proiectul Psihoechilibru, ne propunem să aducem oamenii în contact cu informații științifice și corecte vizavi de sănătatea mentală, cu specialiști din domeniu și cu alți membri ai comunității. Considerăm că informația și educația oferă oamenilor putere de decizie și discernământ privitor la propria lor stare de bine. Astfel, căutăm să venim în sprijinul tuturor celor care doresc să își amelioreze și să își mențină sănătatea mentală, precum şi în ajutorul celor care doresc să se dezvolte pe plan personal.

Parcul cu suflet a reușit să adune câteva zeci de oameni interesați de sănătatea lor – iar din punctul nostru de vedere, astfel de oameni sunt un exemplu de urmat. Vă mulțumim tuturor pentru participare și vă așteptăm cu mare drag şi la alte evenimente Minte Forte! Iar pentru cei care ați ratat Parcul cu suflet, fiţi fără griji, avem în plan organizarea unor evenimente în format „Open-Space” și pe viitor – toate vor fi din suflet şi pentru suflet!

Mai multe despre obiceiurile oamenilor sănătoși puteţi găsi în acest articol: http://minteforte.ro/preventie/5-obiceiuri-ale-oamenilor-sanatosi/

Material realizat de Claudia Găgeanu, voluntar Minte Forte 

Potențialul sens (evoluționist) al problemelor noastre

Data de 21 Mai a însemnat pentru Minte Forte lansarea proiectului Psihoechilibru, printr-un prim eveniment educativ. Proiectul vizează informarea și psihoeducația în probleme de sănătate mintală, astfel că prelegerea ținută de conf. univ. dr.Alina Rusu a dorit să explice dintr-o perspectivă evoluționistă posibilul sens al problemelor noastre psihologice.

În deschiderea prelegerii, conf. univ. dr.Alina Rusu a ținut să precizeze că abordarea evoluționistă nu-l exclude pe Dumnezeu și că discuția nu va fi una despre origini, ci despre despre posibilele modificări la care a fost supusă specia umană de-a lungul timpului.

De ce a fost nevoie de o abordare evoluționistă?

Plecând de la date empirice, s-a observat că fobiile apar în aceeași formă indiferent de cultură; de exemplu, teama de păianjeni se manifestă la fel atât în Japonia cât și în America. 

Iar pentru a înțelege de ce anumiți oameni dezvoltă diverse fobii –de șoareci, înălțimi și spre amuzamentul unora dar drama altora, chiar față de puii de găină, trebuie luat în considerare felul în care psihologii spun că a evoluat mintea. Pionierii psihologiei evoluționiste (David Buss, Leda Cosmides, John Tooby și Steven Pinker) și-au propus să înțeleagă funcționarea creierului din perspectiva logicii selecției naturale și impactul pe care anumite trăsături îl are asupra reproducerii și a supraviețuirii.

 

 

Cam cum s-au întâmplat lucrurile?

 

Se vorbește de un punct de cotitură care a avut loc acum aproximativ 10.000 de ani, când s-a făcut tranziția de la o societate de tip vânători-culegători la cea de agricultori. Această schimbare a atras după sine modificări în stilul de viață și o regândire a semnificației pericolului; dacă până atunci pericolul putea fi unul direct, precum atacul anumitor animale, acum omul devine teritorial, începe să-și cultive pământul, să-și drămuiască resursele.

Totuși, deși traiul nostru actual se organizează în jurul cultivării –fie a intelectului, fie a pământului-  vigilența și scanarea pentru pericole încă se reflectă  în viața omului modern.

 

Care au fost presiunile constante pentru strămoșii noștri?

 

Omul a fost supus la o serie de presiuni ale speciei la care a trebuit să facă față pentru a supraviețui și a transmite genele mai departe. Aceste transformări sunt reunite sub eticheta de  ”mediu de adaptare evoluționistă” (environment of evolutionary adaptedness –EEA). Printre presiunile constante se numără:

• Evitarea predatorilor
• Găsirea hranei adecvate
• Atragerea partenerilor
• Formarea alianțelor
• Abilitatea de a detecta intențiile celuilalt

Un lucru interesant în ceea ce privește formarea alianțelor este legat de bârfă. Ea  a fost mult studiată din punct de vedere evoluționist (a se vedea cercetările lui Robert Provine) deoarece este o monedă de schimb și ne permite să știm cum să ne poziționăm față de anumite persoane din informațiile trecute prin filtrul subiectiv al celorlalți.

 

Care sunt posibilele explicații evoluționiste pentru vulnerabilitatea față de boală?

1. Anumite reacții (frica, panica, furia, tristețea) pot avea rol de apărare pentru psihicul nostru, însă noi le considerăm patologii/ boli psihice. De exemplu, depresia ar putea fi înțeleasă și ca nevoie a persoanei de a se retrage dintr-un mediu social cu foarte multe presiuni la care simte că nu mai poate face față. 
2. Există anumite trăsături care sunt asociate cu potențialul reproductiv al individului, dar au costuri la nivel de sănătate și longevitate. De exemplu, știm că testosteronul se produce într-o cantitate mai mare la bărbați comparativ cu femeile iar din această cauză ei s-ar putea angaja mult mai frecvent în comportamente de risc (fumat, consum de alcool) ceea ce le-ar putea afecta sănătatea și scădea speranța de viață.
3. Nepotrivirile dintre mediul în care trăim și abilitățile corpului uman ar putea fi responsabile pentru bolile specifice acestei ere. Acum, spre deosebire de strămoșii noștri, petrecem majoritatea timpului stând într-o poziție de 90°,  iar consecințele, sub forma diferitelor boli nu întârzie să apară.

La nivel de individ cu siguranță aceste schimbări negative ne afecteză, însă întrebarea se pune dacă aceste lucruri nu sunt cumva în folosul speciei umane. Un lucru rămâne clar: selecția naturală nu s-a oprit, ci continuă să meargă mai departe.

Recomandări:

• Carte: David Buss -Evolutionary Psychology.The new science of the mind o puteți accesa gratuit aici: http://emilkirkegaard.dk/en/wp-content/uploads/David-Buss-Evolutionary-Psychology-The-New-Science-of-the-Mind-2007-496p-Evolutionary-Psychology-3rd-ed.pdf

• Carte: Robert Sapolsky – De ce zebrele nu fac ulcer? și online puteți găsi resurse multiple: https://www.ted.com/talks/robert_sapolsky_the_uniqueness_of_humans

Material realizat de Liana Cucu, voluntar Minte Forte