Cum ne reconstruim viața?

Luna octombrie a însemnat pentru Psihoechilibru un nou eveniment de educație pe teme de sănătate mintală. De data aceasta, am ales să vorbim despre traumă, reziliență și dezvoltare post-traumatică într-un format inedit, în care am căutat să îmbinăm învățarea formală cu cea non-formală.

Așadar, după îndelungi pregătiri, ne-am întâlnit în număr mare la Casa de Cultură a Studenților într-o zi de marți, pe data de 20, de la ora 18. Sala a fost plină, iar seara se anunța foarte plăcută și prietenoasă.

Prima parte a evenimentului a fost deschis de către lect. univ. dr. Eva Kallay, psiholog, care a ținut o prelegere timp de o oră și un pic, axându-se pe:

• Conceptul de traumă ca eveniment profund negativ ce aduce schimbări majore în viața unei persoane;
• Factorii care influențează modul în care o persoană va reacționa la un eveniment traumatic (ex. dacă are susținere din partea celorlalți, acest factor o poate proteja; dacă trauma este extrem de severă, repetată și incontrolabilă, acest factor agravează reacția persoanei);
• Traseele posibile post-traumă: după un eveniment traumatic, există o „cădere” la aproape toată lumea. În funcție de o serie de factori, persoana poate fie să dezvolte patologie psihică (adesea tulburare de stres post-traumatic PTSD), fie să revină la un nivel de funcționare inferior celui de dinainte de traumă (iar problema să fie sub pragul clinic de diagnosticare), fie să își revină la nivelul anterior de funcționare (caz în care vorbim de recuperare), fie să se dezvolte – iar despre aceasta am aflat mai către finalul prezentării. Mai există o categorie de oameni care nu sunt afectați la fel de mult de traumă: nu manifestă o astfel de „cădere” după traumă. În acest caz vorbim de reziliență.
• Dezvoltarea post-traumatică se întâmplă atunci când persoana se „reconstruiește” după un eveniment traumatic, reușind nu doar să revină la nivelul la care funcționa anterior, ci chiar să și-l crească în mai multe domenii: relații interpersonale, priorități de viață, spiritualitate, înțelegerea propriei persoane (spre exemplu, se simte deopotrivă invulnerabilă − „Dacă am trecut peste asta, pot trece peste orice” − dar și mai vulnerabilă, înțelegând că viața este fragilă și merită prețuită).

    Cea de-a doua parte a evenimentului a constat într-o seară de film și lectură moderată de psiholog Claudia Găgeanu, voluntar la Minte Forte și coordonator al proiectului Psihoechilibru. Împreună, am discutat pe baza ilustrărilor din filme, cărți și artă ceea ce aflaserăm anterior din prelegere. O astfel de învățare non-formală, mai ales însoțită fiind de emoțiile inerente expresiei artistice, fac mai profunde și mai durabile informațiile pe care le primim pe cale informală. Aceasta a fost rațiunea pentru care am decis să organizăm un eveniment dual, și acesta este motivul pentru care noi, la Minte Forte, tindem să mizăm, pe cât posibil, pe educație informală.

Partea artistică a evenimentului nostru Psihoechilibru s-a desfășurat astfel:

• Am vizionat secvențe montate de voluntarii noștri, din „Pianistul”, 2002, în regia lui Roman Polanski. Am aflat cum o pasiune puternică poate să ne ofere o ancoră atunci când totul în jurul nostru se dărâmă – în cazul filmului, la propriu!
• Am citit împreună fragmente din „Omul în căutarea sensului vieții” de Victor Frankl. Am aflat că putem da sens și suferinței. În opinia psihiatrului vienez care a fost închis la Auschwitz, în viață omul poate găsi sens fie creând (o viață activă), fie contemplând minunea vieții și investind în relații de dragoste (o viață pasivă), fie înfruntând cu demnitate o viață mai puțin plăcută, presărată de suferințe. În cuvintele autorului: „Trebuia să încetăm a ne mai întreba care este sensul vieţii si, în schimb, să ne gândim că noi înşine eram întrebaţi asta de către viaţă − zi de zi şi ceas de ceas.”
• Ştefania Gergely ne-a prezentat Kintsukuroi – arta japoneză de a reconstrui obiecte sparte, lipindu-le cu un material prețios, de aur sau de argint. În acest fel, obiectele respective capătă și mai multă valoare. La fel, și noi suntem cu atât mai valoroși cu cât reușim să ne integrăm imperfecțiunile, suferințele și evenimentele negative – acestea sunt „încercări” care ne individualizează și dau dovada rezistenței noastre.
• Împreună cu Maria Ionel am citit povestea cănuței de lut. Aceasta ne spune traseul unei cănuțe frumoase, care la început a fost o bucată de argilă și a trebuit să treacă prin „chinuri” până să ajungă o minunată piesă orientală. La fel ca această cănuță, suntem o operă de artă în progres, iar încercările vieții ne „șlefuiesc” pentru a deveni mai frumoși.
• La final, am vizionat secvențe din „Another earth”, film din 2011 în regia lui Mike Cahill. Acesta surprinde traseul unor personaje a căror viață a fost profund marcată de un accident de mașină. Împreună, am dezbătut ideile din film pe care le auzisem și în cadrul prelegerii: despre reacția psihologică post-traumă, recuperare, iertare.

    Vrem să mulțumim pe această cale publicului nostru, de la care am primit un feedback foarte pozitiv pentru acest eveniment. Vă mulțumim că v-ați implicat, că ați fost alături de noi și că ne susțineți lună de lună. Vă felicităm pentru interesul pe care îl manifestați pentru teme de sănătate mintală: acest fapt dovedește că înțelegeți responsabilitatea pe care o aveți fiecare dintre voi pentru propria stare de bine – iar informarea este primul pas către o minte sănătoasă. Vă așteptăm cu drag şi la evenimentele viitoare!