SSM, Ziua 2 Cooperare sau competiţie – ce ne motivează în relaţii? 

Cea de-a doua prelegere din agenda Săptămânii Sănătăţii Mintale - ediţia a VII-a a fost consacrată unei problematici incitante şi de interes general, Cooperarea şi competiţia în relaţii. Vlad Mureşan – psihoterapeut şi doctor în psihologie – şi-a conceput prelegerea în doi timpi, începând cu o definire a cuvintelor-cheie şi continuând cu aplicaţii practice care au vizat nu doar relaţiile de cuplu, ci şi cele sociale, familiale, profesionale.

Cooperarea şi competiţia

            „Câţi dintre voi cooperaţi sau concuraţi într-o relaţie?”. O întrebare simplă, cu un răspuns şi mai simplu. Doar în aparenţă, ne demonstrează Vlad Mureşan. Din perspectivă biologică, evoluţionistă, cooperarea şi competiţia sunt două strategii de dezvoltare prin selecţie naturală.

Cooperarea. O relaţie de tip cooperare funcţionează după schema următoare: din întâlnirea dintre eu şi tu rezultă un noi datorită descoperirii unor scopuri comune şi sprijinirii acestora.

Competiţia. Acest tip de relaţionare presupune două poziţionări posibile.

§  Obţinerea de profit maximal, cu un efort minim: în ecuaţia aceasta contez doar eu, nu şi celălalt.

§  Păstrarea aparenţelor de cooperare: deoarece trăim într-o societate, trebuie să păstrăm aparenţele. În alte cuvinte, într-o competiţie, ne ascundem intenţiile de profit în inconştient, îl păcălim pe celălalt sau, şi mai eficient, ne păcălim pe noi înşine pentru  a părea cât mai „cooperanţi”.

Aplicaţii practice

         Analiza motivaţiilor

         Vlad Mureşan a subliniat faptul că primul pas în detectarea tipului de comportament prevalent într-o relaţie este însăşi analiza motivaţiilor noastre. Astfel, există trei motivaţii posibile:

1.      Orientarea spre momentele plăcute. Este vorba aici de dorinţa de a mă simţi bine, de a avea experienţe pozitive cu alte persoane şi de a mă îndepărta de cele în preajma cărora mă simt rău. Această motivaţie presupune şi faptul că îmi asum responsabilitatea propriei fericiri, fericirea mea nu depinde de un factor extern, ci numai de mine.

2.      Preocuparea pentru imagine sau orgoliulse referă la dorinţa de a fi văzut bine de ceilalţi, de a-mi construi o imagine de persoană bună, frumoasă, interesantă, inteligentă, sociabilă, etc. Intervine aici o discrepanţă majoră între ceea ce sunt şi ceea ce vreau să pretind că sunt. O persoană orgolioasă emite pretenţii de superioritate, drept pentru care va interpreta distanţările celorlalţi ca o „trădare” a „imaginii sale bune”. O consecinţă a frustării unei persoane orgolioase poate fi depresia.

3.      Preocuparea pentru profit este motivaţia care se axează pe acumularea maximă de resurse şi beneficii strict personale, neţinând cont de nevoile celuilalt.

Compromisul

Potrivit lui Vlad Mureşan, compromisul într-o relaţie nu este o veritabilă formă de cooperare. Din contră, această strategie denotă faptul că două persoane doresc două lucruri diferite şi că în final, nimeni nu primeşte ceea ce vrea cu adevărat, lucru care reduce substanţial calitatea relaţiei. În alte cuvinte, compromisul este o luptă foarte politicoasă şi un simptom al incompatibilităţii partenerilor.

Competiţia în relaţiile de cuplu

Această strategie se manifestă în diferite etape ale unei relaţii:

§  Îndrăgostirea: entuziasmul câştigului anticipat, „mă va face fericit / ă”

§  Angajamentul: punctul în care presăm pentru garanţii şi obligaţii pentru ne asigura că am făcut o „afacere bună” şi durabilă

§  Despărţirea: dezamăgirea faţă de profitul aşteptat, relaţia nu mai este profitabilă pentru că aşteptările iniţiale ne-au fost „trădate”

§  Conflictul: intrevine atunci când două persoane au scopuri diferite şi fiecare vrea să profite de celălalt.

§  Respingerea

Pentru a încheia această prezentare într-o notă mai puţin negativă, trebuie spus că nu toate relaţiile sunt sortite unui deznodământ dramatic. Care este soluţia către care a încercat Vlad Mureşan să ne ghideze de-a lungul prelegerii sale? Relaţionarea onestă. Iată schiţate trăsăturile unei relaţii de succes:

§ motivaţia intrării într-o relaţie sunt doar momentele plăcute trăite împreună

§ compatibilităţile între cele două părţi sunt confirmate fără argumente sau justificări

§ principiul de bază al unei relaţii ar trebui să fie următorul: nimeni nu îmi datorează nimic, nu datorez nimănui nimic

§ acceptarea faptului că intri voluntar într-o relaţie şi la fel de bine poţi să te răzgândeşti, să ai libertatea de a ieşi din ea în momentul pe care îl consideri oportun pentru tine

§ acceptarea cu recunoştinţă a ceea ce ţi se oferă, fără limitări, compromisuri ori pretenţii

§ oferi spaţiu celuilalt atunci când simte această nevoie, prin urmare accepţi distanţările fără ameninţări, ultimatum-uri sau reproşuri. 

§ 

Material realizat de Alexandra Ionel, voluntar Minte Forte

Cum putem fi fericiți în secolul XXI?

Oficial, am dat startul celei de-a VII-a ediții a Săptămânii Sănătății Mintale și odată cu aceasta a avut loc prima prelegere din program, susținută de lector universitar doctor Eva Kallay. Am ales să începem săptămâna dedicată conștientizării publicului cu privire la problemele psihologice și menținerea sănătății mintale răspunzând la câteva dintre întrebările care, inevitabil, ne trec tuturor prin minte : Ce este fericirea? Ce ne face fericiți? și, cel mai important, Putem lua decizia de a fi fericiți?

Așadar, ne-am adunat în număr mare, peste 200 de oameni, în sala Europa din cadrul Casei de Cultură a Studenților, pentru a afla răspunsurile la aceste întrebări, răspunsuri bazate pe cercetări științifice de ultimă oră. Atmosfera a fost una destinsă, în ton cu subiectul principal al prelegerii, Eva Kallay reușind să mențină zâmbetul pe buzele participanților de la începutul şi până la sfârșitul prelegerii.

Am aflat că nu putem fi constant fericiți, într-o stare permanentă de extaz, ci că ar fi de dorit să urmărim atingerea unei stări de mulțumire față de noi înșine şi faţă de cei din jur. Totuși, emoțiile negative au și ele un rol adaptativ și e bine să le conștientizăm și să le tolerăm, în loc să depunem efort pentru a le ascunde cât mai bine. Gestionarea eficientă a acestui amalgam de emoții pozitive și negative ne ajută să ne menținem acea stare de bine care ne sprijină în a fi mai productivi zi de zi.

Am discutat despre cum se schimbă regulile în menținerea stării de împlinire atunci când suntem mereu în contact cu cei din jur prin intermediul tehnologiei, când avem de făcut zeci de alegeri zi de zi, când suntem bombardați cu informații și când trebuie să depunem un efort considerabil pentru a fi mereu la curent cu ultimele noutăți din domeniul carierei noastre. Relațiile de calitate cu cei din jur (nu neapărat nivelul cantitativ) și o viață cu sens și semnificație rămân în topul lucrurilor care ne indică faptul că suntem pe drumul cel bun. De asemenea, ne ajută să încercăm să rămânem mereu flexibili în confruntarea cu schimbările din mediu și să ne urmăm scopurile și drumul propriu fără a ne compara cu cei din jur.

Concluzia acestei întâlniri a fost aceea că putem ajunge la stările de mulțumire și de fericire prin urmărirea atingerii propriului nostru potențial și a obiectivelor personale, fără a ne măsura reușitele și eșecurile cu ale celorlalți.

                                                               

Petrușcă Miruna, voluntar Minte Forte